UN LANŢ FĂRĂ SFÎRŞIT (4)

in Așa vă place istoria

Alături de cadavrul lui Jack Lingle se găsise arma crimei – un pistolet automat. S-a descoperit că aparţinuse unui bandit numit Foster. Se credea că s-a ajuns la epilogul dramei. Foster a invocat, însă, un alibi. A rămas, totuşi, în închisoare unde l-au şi uitat… puţin.
Dar, dacă nu s-au descoperit niciodată asasinii lui Jack Lingle, în cursul anchetei comune întreprinsă de procurorul general Swanson, detectivul său personal Pat Roche, un irlandez subtil, şi avocatul Charles Rathiburn, pe care, la cererea ziarului Chicago Tribune, procurorul general l-a acceptat ca adjunct al acuzării, în schimb a început să fie cercetat chiar… Jack Lingle.
Viaţa publică a jurnalistului Lingle nu era decît un simulacru. În realitate, el era reprezentantul oficial al celebrului bandit Al Capone, cel care „controla“, în sudul Chicago-ului, cea mai mare parte din baruri, casele de jocuri de noroc şi de toleranţă.
Locaţiile în care se bea, se joacă, se face dragoste tarifată erau nenumărate şi în Chicago. Cum exploatarea lor era interzisă, numai bandiţi de talia lui Al Capone, Spike O’Donnell, Bugs Moran riscau acest comerţ care producea imens, dar implica şi riscuri foarte mari.
Dar bandiţii care-şi consacrau capitaluri considerabile „afacerilor“ nu voiau să ştie ce înseamnă incertitudinea zilei de mîine. Pentru a se asigura că Poliţia nu le va închide stabilimentele, ei cumpărau tăcerea complice a unei părţi din aparatul poliţienesc.
Afirm aceste lucruri fără teamă, pentru că ele au fost spuse, scrise, repetate de sute de ziare, în sute de rapoarte, proclamaţii, cărţi! Dar iată urmarea poveştii lui Lingle:
Lingle era prietenul lui Capone. El purta la curea o cataramă de diamante, cadou de la celebrul bandit. Cînd vreun amic îl întreba: „Jack, ai o superbă cataramă cu diamante. Cine ţi-a dat-o ?“ acesta obişnuia să răspundă : „Al Capone, în semn de prietenie“.
Nu puteai să nu te gîndeşti că bijuteria a fost achiziţionată, poate, prin vărsare de sînge, dar Jack Lingle era un companion simpatic, căruia i se putea trece cu vederea o fantezie, chiar de un gust îndoielnic.
Jack era prieten şi cu William Russel, directorul Politiei din Chicago. Afecţiunea ce-i lega pe cei doi bărbaţi era legendară. Se spunea – faptul n-a fost, de altfel, probat şi nu vreau să susţin decît ceea ce ştiu – că dacă William Russel a ajuns într-o înaltă poziţie administrativă din cadrul Poliţiei din Chicago, aceasta se datora mai puţin meritelor personale, cît protecţiei lui Jack Lingle. Oricum ar fi stat faptele, era un lucru obişnuit să declari că şeful Poliţiei din Chicago era Jack Lingle. În aceste condiţii, este, oare, de mirare că Al Capone îşi vedea liniştit de „afaceri“ şi că Lingle devenea, pe zi ce trece, tot mai bogat?
Prinsese gustul speculaţiei de la bursa de pe Wall-Street, apoi a survenit „marele crah“, şi a pierdut totul… Înainte de a-şi pierde chiar viaţa, această viaţă dublă şi murdară, care i-a fost luată de bandiţii ostili lui Al Capone.

(va urma)

Traducere de ELISA MADOLCIU

COMENTARII DE LA CITITORI