Un paradox al României post-decembriste: AVIAŢIA E LA PĂMÎNT ŞI AGRICULTURA E ÎN AER!

in Alte știri

 

Am primit astăzi o epistolă din partea inginerului Dan Stănescu, secretarul Filialei Judeţene Prahova a PRM. Da, acest partid există, funcţionează, se consolidează – dar mai are loc de ăştia, pe micul ecran? Am spus toate astea ca să-i pun la punct pe cei care deplîng dispariţia (?!) PRM. „Cîinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia“. Acest partid n-o să dispară nici măcar cînd voi trece eu în lumea celor drepţi. Atîta timp cît idealul înfăptuirii României Mari nu va fi atins şi cît va exista un electorat naţionalist – PRM va trăi. Dar, nu asta doream să spun. Ing. Dan Stănescu îmi propune spre publicare o Scrisoare Deschisă, pe care ing. Mircea Voinea, liderul sindicatului SITECO, de la Uzina de Armament din Plopeni, a trimis-o Preşedinţiei şi Parlamentului. Întîmplarea face că eu cunosc bine acea uzină. Ea nu s-a dărîmat nici la devastatorul cutremur din 4 martie 1977, care a afectat localitatea; ştiu asta din vizita pe care am făcut-o acolo, ca reporter AGERPRES, însoţindu-l pe Paul Niculescu-Mizil. De cîţiva ani, însă, marea unitate a fost pusă pe butuci. Angajaţii – aruncaţi în stradă. Deşi n-a mai fost nici un cutremur. Şi nici altă calamitate. România a fabricat, tot timpul, arme de cea mai bună calitate. Ca istoric, pot spune că un român a brevetat tragerea cu mitraliera prin elicea avionului – e vorba de Gogu Constantinescu, cel care, în 1911, lucra alături de genialul Thomas Edison, în laboratorul acestuia din Londra. Un alt român, Nicolae Vasilescu-Karpen, lucra alături de o altă somitate mondială, în laboratorul acesteia din Paris – Marie Curie. Să mai amintesc de Henri Coandă, inventatorul avionului cu reacţie? Astăzi, din păcate, aviaţia e la pămînt şi agricultura e în aer. Chiar aşa: de ce să mai fabricăm pistoale, puşti, tunuri, tancuri, nave şi avioane, dacă le importăm din străinătate? „Importăm“ e un fel de-a spune: ni se vîră pe gît, fiind şantajaţi cu cerinţele NATO. Şi de ce să mai producem grîu, legume, fructe, lactate, carne, alte alimente – dacă le luăm de peste hotare? Pieţele şi magazinele României sînt doldora de produse din import. Am ajuns la suprema umilinţă de a cumpăra sare şi usturoi din Ungaria (?!), mere şi cartofi din Turcia (?!).

De ce să mai facem haine şi pantofi? Peste tot sînt ţoale străine, unele de firmă, care au înlocuit produsele româneşti, extrem de apreciate în toată lumea. Atîta le-au înlocuit, încît industria textilă, de confecţii şi de încălţăminte produce, dar Mafia băştinaşă şi Mafia străină schimbă etichetele, face „alba-neagra“ cu documentele vamale şi ni le revînd nouă, la preţuri mai scumpe. Mobila are aceeaşi soartă: se scot buşteni din România şi se întorc sub formă de mobilier scump. Marile combinate de creştere a porcilor şi a păsărilor sînt vraişte. La fel, uzinele de fabricat tractoare, combine şi semănători. Luăm totul de-a gata, de unde-a înţărcat mutu’ iapa. După al II-lea război mondial, un om de afaceri din SUA a făcut o glumă semi-macabră: dacă România va reuşi să fabrice tractoare, el, unul, se va lăsa călcat de cel dintîi care va ieşi pe poarta fabricii. Nu l-a călcat nimeni, dar, pînă la urmă, după cîteva zeci de ani, ne-au călcat străinii pe noi. Ne-au călcat pînă ne-au făcut una cu pămîntul negru. Am trecut, de multe ori, pe lîngă marile combinate şi uzine, de la Călăraşi, Sinaia, Ploieşti, Piteşti, Craiova, Bacău, Timişoara, Cluj, Satu Mare… Paragină! Totul e-n paragină! Ţara asta a fost pusă pe butuci metodic, cu program. Emblema acestei catastrofe este ceea ce trebuia să fie Casa Radio, de pe Bd. Eroilor (Cartierul Cotroceni). Mai ţineţi minte? La 23 August 1989, din balconul acelei monumentale clădiri a privit Ceauşescu parada şi defilarea. Obiectivul era „la cheie“. A venit, însă, capitalismul de junglă şi l-a făcut ţăndări. Socialismul a fost lichidat fiindcă începuse să dea roade: producea. Cu dificultăţi, cu frîna de mînă pusă, cu greşeli – dar oamenii aveau serviciu, se acoperea necesarul intern, de bine, de rău, şi se livra şi la export. Le făceam concurenţă străinilor. Nu eram milogii nimănui. Asta, pînă la lovitura de stat din decembrie 1989. Atunci au fost deschise, larg, porţile aşa-zişilor investitori străini. Care s-au dovedit a fi asasini economici. Orice va spune altcineva este fie un imbecil, fie un complice.

CORNELIU VADIM TUDOR

22 iunie 2015

COMENTARII DE LA CITITORI