Un partid cu trecut mare, cu prezent dubios şi fără viitor (5)

in Alte știri

 

 

Multe dintre principiile fundamentale ale liberalismului au fost părăsite, fără ca alte idei doctrinare moderne să fie puse în loc. Cu toate că Brătienii reuşiseră să impună acea concepţie potrivit căreia intervenţia statului în economie este necesară, liberalii de azi revin la vechiul principiu, pledînd pentru rolul minimal al statului în economie şi maximal, ca stat de drept. Susţinînd o asemenea idee, liberalii nu urmăresc decît să pună mîna pe frîiele statului, să concentreze întreaga putere sub jurisdicţia lor. În acest sens, ei afirmă că Statul este un rău manager, iar ca gestionar al nevoilor comunitare, în plan central şi local, el nu poate lua de la cetăţenii săi decît atît cît aceştia sînt dispuşi, în mod raţional, să dea: ,,Lăsaţi-ne pe noi, liberalii, la conducere, daţi-ne nouă statul pe mînă, şi situaţia se va schimba radical”. Cu toate că au avut, în mai multe rînduri, statul în mîinile lor, liberalii n-au schimbat nimic. Dimpotrivă, ei au impus măsuri apăsătoare pentru contribuabili, aşa cum încearcă, în aceste zile, consilierii penelişti din Consiliul General al Primăriei Municipiului Bucureşti să desfiinţeze gratuităţile pe mijloacele de transport în comun, de care beneficiază pensionarii. În timpul crizelor economice, liberalii au tăcut mîlc, ştiind bine că, fără intervenţia statului, efectele dramatice ale recesiunilor nu pot fi calmate şi nici nu dispar de la sine. PNL s-a debarasat, de asemenea, şi de principiul, atît de dătător de speranţe, al dezvoltării economice ,,prin noi înşine”, preferînd să acţioneze la comanda capitaliştilor străini. Rezultatul unor asemenea ,,reforme” a fost unul dezastruos nu numai pentru ţară, ci şi pentru PNL. De pe urma unor asemenea orientări, străine liberalismului, au profitat proprii baroni centrali şi locali, pînă mai ieri, nişte lefegii oarecare, azi, multimilionari în euro. Dar nici nota de plată nu i-a ocolit pe liberali. Credibilitatea PNL n-a urmat acelaşi drum ascendent ca prosperitatea Mafiei liberale. În opinia multor analişti, dacă lucrurile vor merge în continuare într-o asemenea manieră (este greu de întrevăzut o altă cale, într-un viitor apropiat), PNL nu va mai conta în viaţa politică a ţării. Temîndu-se de o asemenea perspectivă, PNL a fuzionat cu PDL, o altă formaţiune, în şi mai mare suferinţă. S-au unit două nevoi ca să dea naştere uneia mai mari. Doar copreşedinţii noii corcituri liberale susţin că fuziunea s-a născut gata sudată. Mulţi alţi lideri consideră că acest demers echivalează cu o sinucidere politică. Încă din 2006, Radu Berceanu considera exagerate pretenţiile puse de liberali pe altarul fuziunii: ,,În momentul de faţă –

spunea fostul gropar al industriei noastre miniere, care s-a retras din politică, fiindcă şi-a făcut plinul -, PDL este de două ori cît PNL. Ei ar vrea să fuzioneze, dar să păstreze doctrina lor (liberalismul), iar noul partid să se numească PNL şi să aibă la conducere nişte liberali. Asta nu mai e fuziune, ci absorbţie”. La rîndul său, liberalul Ludovic Orban riposta cu aceeaşi duritate: ,,Berceanu este la fel de arogant şi de nepoliticos precum îl ştiam. Raportul dintre PD şi PNL pe care-l prezintă – este eronat. Pînă în 2008, el a fost de 1,2 la 1 în favoarea liberalilor”. Pe de altă parte, colegul său de partid, Puiu Haşotti, se întreba: ,,De cînd 14%, cît are PD, este mai mare decît 21%, procentul de credibilitate al PNL?”. Şi mai semnificative pentru ,,reuşita” fuziunii liberalo-portocalii sînt declaraţiile din 2006 ale lui Crin Antonescu, cel care afirma că se va retrage din viaţa politică, în cazul unificării PNL cu PD. Fostul lider liberal mai afirma că unirea celor două formaţiuni nu urmărea altceva decît ,,construirea pentru Traian Băsescu a unui partid mai mare şi mai puternic decît PD, fără un concurent pe jumătatea dreaptă a eşichierului politic”. Asemenea aprecieri sînt întrutotul valabile şi astăzi, cînd fuziunea vrea să creeze un partid puternic pentru Klaus Iohannis. Atunci, cu 9 ani în urmă, fuziunea PNL-PD nu a avut loc. S-a realizat anul trecut, cu concursul ,,intransigentului” lider liberal. Astăzi, însă, Crin Antonescu şi-a dat la întors propriile convingeri, astfel că nu s-a retras decît aparent din viaţa politică. Din cînd în cînd, pe ici, pe colo, prin părţile mai lăturalnice, fantoma liberală mai slobozeşte nişte vorbe goale, ca să atragă atenţia că încă e viu. Aşteaptă ca timpul să prescrie demagogia, laşitatea şi trădările sale. Iată, aşadar, cine le-a mîncat coliva liberalilor.

Împotriva înghiţirii PNL de către PPE s-au ridicat mulţi liberali. Călin Popescu-Tăriceanu afirma că nu vrea o fuziune PNL-PD sub umbrela PPE, amintind atitudinea Partidului Creştin Democrat din Olanda, membru al Partidului Popular European, care se opunea intrării României şi Bulgariei în UE: ,,Care ar fi folosul să ne îndreptăm spre acest grup? Nu vrem să dăm vrabia din mînă pentru cioara de pe gard”. Alţi lideri liberali resping aderarea partidului lor la PPE, obiectînd că Partidul Popular European este un amalgam de doctrine creştin-democrate, populare, conservatoare, socialiste, liberale, iredentiste, care nu poate să impună membrilor săi o politică unitară, coerentă, într-un domeniu sau altul, ci doar să oblige formaţiunile componente să renunţe la ideologiile lor, să împărtăşească valorile populare şi, mai presus de toate, să voteze pentru ca popularii europeni să-şi păstreze supremaţia în Parlamentul de la Strasbourg. Pentru massa membrilor PNL, aderarea partidului la PPE înseamnă dispariţia liberalismului.

(va urma)

NICOLAE DĂSCĂLESCU

COMENTARII DE LA CITITORI