Un personaj penibil: Mihai Gâdea

in Alte știri

Mihai Gâdea începe să facă elogiul demnităţii cu majestatea sa, regele Mihai. Arată o poză a acestuia la vîrsta de 7 ani, publicată pe coperta revistei „Time“. Apoi, îi aminteşte, pe drept, în acelaşi context, pe Ion Lucian, Radu Beligan şi alţi oameni de vază. Cu riscul de a deveni penibil, el îl laudă, din nou, pe regele Mihai, cel care, atît de demn a fost, încît, deşi ţara era sărăcită, nu s-a sfiit să revendice averi şi privilegii deosebite: moşii, păduri, palate etc. Ele se adaugă bogăţiilor cu care l-au alungat din ţară Gheorghiu-Dej şi ai lui, precum şi celor 42 de tablouri şi alte bunuri de valoare, din care a putut trăi regeşte în străinătate.

Pe jurnalistul cu pricina, tizul regelui, îl obsedează şi îl frămîntă neîncetat dragostea de majestatea sa, numai că, spunem noi, e cazul să înceteze cu aceste elogii deşănţate la postul TV pe care-l conduce. Noi nu negăm calităţile profesionale ale lui Mihai Gâdea, nici performanţele acestui post de televiziune. Mărturisim că apreciem atît emisiunile Antenei 3, cît şi profesionalismul unor jurnalişti precum: Mircea Badea, Radu Tudor, Răzvan Dumitrescu, Dana Grecu, Alessandra Stoicescu şi alţii. Dar insistenţa cu care Mihai Gâdea îşi afişează imaginea de mare admirator al ex-regelui a depăşit deja toate limitele. Fiindcă, orice s-ar spune, noi nu putem uita că Mihai I este cel care, prin lovitura de stat de la 23 august 1944, ne-a predat ruşilor lui Stalin, cu ţară cu tot. A urmat o perioadă întunecată în Istoria Poporului Român, cînd cizma rusească juca în voie cazaciocul pe grumazul ţării. În 1989, o altă lovitură de stat ne-a marcat destinul, aruncîndu-ne, din strînsoarea dictaturii lui Ceauşescu, în braţele şi la cheremul capitaliştilor americani şi vest-europeni. Tot ce s-a construit temeinic, tot ce s-a realizat, cu mari sacrificii, în regimul socialist al lui Nicolae Ceauşescu, a fost dărîmat, vîndut, sau distrus, după 1990. Şi, nu după mult timp, fostul rege al României, mistuit de dor, a decis să se întoarcă în ţărişoara lui dragă. Lucru firesc, de altfel. Dar, de neînţeles pentru noi a fost graba cu care a început să-şi revendice averea, făurită – să nu uităm! – prin truda „prostitului popor“, cum pe drept spunea poetul. Şi a cerut – nici mai mult, nici mai puţin – „Restitutio in integrum“. O astfel de măsură înseamnă, practic, hăcuirea României. Iată, deci, ce exemplu de demnitate ne-a oferit majestatea sa, pretinzînd Ţării şi Poporului Român să-i întoarcă moşii, păduri, vile şi palate… Păi, după atîta amar de ani de surghiun dureros în Elveţia, la Verçoix, el chiar merita toate acestea. Ca să aibă cu ce trăi regeşte, alături de soţia sa, Ana de România (care nu prea ştie româneşte), de fiicele sale şi, mai ales, alături de atotprezentul cuplu Margareta şi Radu Dudă. Să ne trăiască, întru mulţi ani, Măria Sa Regele Mihai! Să ne trăiască şi Mihai Gâdea, ăl mai prim regalist din Republica noastră, România! Vivat Casa Regală, întru prosperitatea bietului român, care tot sărac va rămîne!

GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI