Un post bun pentru nevastă

in Alte știri

Citez de pe agenţii. „Soţiile celor mai puternici prim-adjuncţi din ţară – Florian Coldea, prim-adjunct al directorului SRI, şi Bogdan Licu, prim-adjunct al procurorului general al României – candidează, în acelaşi timp, pentru un post de lector la o universitate de stat. Dorina Ioana Coldea şi Monica Licu nu concurează una împotriva celeilalte, ci pentru posturi distincte, dar scoase la concurs în aceeaşi universitate (SNSPA), la aceeaşi facultate (Ştiinţe Politice) şi în acelaşi departament (Sociologie) ”. Asta e ştirea. A făcut ceva vîlvă, dar nu cine ştie ce. Nu a produs scandal, nu s-a soldat cu demisii, nici măcar cu explicaţii. Persoanele nu s-au răzgîndit, nu au dezminţit. Un motiv ar fi că soţii doamnelor sînt personaje prea puternice şi pot împiedica, printr-un simplu telefon/două, în mod evident, ca afacerea să ia amploare în mass-media. Repede ştirea a dispărut de pe prima pagină. Sînt televiziuni care n-au spus o vorbă despre acest lucru. Dar mai este un motiv (mai puternic) pentru expunerea superficială a acestui subiect. Povestea nu a deranjat mai pe nimeni. În lumea românească, nu este un fapt de corupţie concursul pe post de la SNSPA şi nici o încălcare a legii, una privită cu ochi răi. Oricine poate, bine mersi, să-şi aranjeze un post pentru nevastă, e chiar dator să o facă. Mă rog, dacă poate. Pare chiar de bine, un familist care îşi protejează rudele de gradul 1. Familia e celula de bază a societăţii. Blabla. Clientelismul, nepotismul etc. se practică la scară mare, în toate straturile societăţii. Este o cutumă acceptată. Ce e rău să-ţi plasezi nevasta într-un post bun!? Oricine poate, o şi face! Mai ales instituţiile publice recrutează rubedenii. Fie rude proprii, fie ale altora – personaje influente, pentru protecţie. Clanurile domină politica de personal cam peste tot. Aceste instituţii sînt nişte rezervaţii, debuşee unde îşi găsesc un loc bun cumetri, copii, nepoţi, veri, fraţi/surori. Sau, ca acum, nevestele demnitarilor. Pe rol sînt şi cele ale parlamentarilor, miniştrilor, directorilor etc. Aceste instituţii sînt adăposturi călduţe, unde nu trebuie să munceşti serios şi unde eşti angajat pe viaţă. Trebuie să faci foarte mari prostii să te concedieze cineva vreodată. Şi nici atunci… Cît ai pe cineva plasat în sfere înalte, nu se leagă nimeni de tine, dimpotrivă. În interior, lumea nu mai face treabă pentru că nu performanţa, efortul, priceperea primează, ci pe cine ai în spate. Cine face treabă, cînd ştie că nu va fi la fel de apreciat, orice ar face, la fel cu nevasta ministrului cutare?! Consecinţele sînt dezastruoase pentru întreaga societate. Aceste clanuri ramificate împiedică reformarea instituţiilor. Pe listă – Guvern, Consilii Judeţene, Primării, MAE, MAI, Poliţie, TVR, SRR, SRI, SIE etc., dar şi universităţi, Justiţia etc. Plus întreprinderile neprivatizate, care colcăie de rude şi protejaţi, sînt triburi întregi. Fenomenul se petrece acolo unde există buget de stat sau banul public (mai ales în instituţiile moştenite de dinainte de 1989). Ele nu se reformează pentru că aceste clanuri se opun introducerii criteriilor profesionale. Au proptele, sînt protejate de sus, nu pot fi clintite. Aici funcţionează vechiul sistem PCR – pile, cunoştinţe, relaţii. Aceste instituţii sînt pline ochi de rude, adevărate clanuri. Se trag unii pe alţii, improvizează concursuri care sînt doar concursuri…de împrejurări. La fel ca diplomele fără acoperire pe care le prezintă sau ca doctoratele plagiate/cumpărate. Dacă nu ai rude suspuse, poţi să-ţi faci rost. Te înrudeşti prin alianţă. Mecanismul este vechi, şi e practicat la scară mare. Este cel al naşilor şi finilor aduşi la nuntă sau la botezul copiilor. Dar despre acest fenomen determinant în lumea românească, altă dată.

Stelian Tănase

COMENTARII DE LA CITITORI