Un titan denigrat, post mortem, de nişte pigmei (10)

in Polemici, controverse

Motto: „Ptiuuu, că proşti mai sînteţi neică/ Şi-aveţi creierul de fleică/ Pe urechi vă curge frişcă/ Aţi strîns pietre şi grenade / Să daţi în Alcibiade”.
Corneliu Vadim Tudor,
„Presa ticăloşită”

Acestui bărbat adevărat, Corneliu Vadim Tudor, îi ardea sufletul, precum o flacără vie, pentru Ţara sa, pentru Poporul Român. Pentru asta a fost în stare, a avut
puterea să se bată cu toată lumea. El şi-a ţinut mereu coloana vertebrală dreaptă în faţa tuturor celor care ar fi încercat să-i atenueze idealurile. A fost un cărturar enciclopedist cum puţini întîlnim în zilele noastre, pe continentul european, iar pigmeii vorbesc de ,,odioasele pamflete“ şi vin cu o altă deformare a adevărului privind crezul şi politica idealurilor naţionale propagate de Vadim. Iată la ce-i duce mintea să scrie: ,,Am vorbit cu Vadim despre România din capul său, o Românie mare pe care o elogia în discursuri xenofobe şi o Românie mică pe care o vedea, în ultimii ani, ca pe o jucărie a americanilor“. Din acest citat, se poate constata că această categorie de ziarişti se preface a nu vedea că Tribunul avea dreptate în tot ceea ce spunea opiniei publice, precum adevărul că ţara noastră a devenit o colonie, fiind la cheremul unei mari Puteri.
Pe cititorul român îl poate surprinde şi atitudinea ziariştilor faţă de maestrul Corneliu Vadim Tudor, în timpul desfăşurării interviului luat fie de autorii materialului la care ne referim, fie de către alţi colegi din redacţie. Întrebările puse par să semene cu cele adresate de către procurori unui înfractor oarecare: ,,Aţi fost securist?, Mason aţi fost?, Aţi candidat de 4 ori la Preşedinţie. De ce n-aţi cîştigat?, Aţi spus că veţi guverna România cu mitraliera?“ etc. La aceste întrebări, excesiv de răutăcioase, scriitorul şi publicistul Corneliu Vadim Tudor a răspuns, de-a lungul celor 25 de ani, lămurind lucrurile, cu documente doveditoare, de mai multe ori, lămuriri date la cîteva posturi de televiziune sau în presa scrisă. Şi, bineînţeles că ziariştii Mihai Voinea şi Cristian Delcea cunoşteau acest lucru. Dar cum se ştie deja, Tribunul, în toată perioada postdecembristă, a trebuit să facă faţă multor şicane, de ce n-ar fi hărţuit în continuare, chiar pînă în ultima clipă a vieţii sale? Cunoscîndu-i firea vulcanică, poetul-Tribun, simţindu-se şi de această dată sîcîit, ar fi putut izbucni, trimiţîndu-i la plimbare pe autorii interviului. N-a
făcut-o, pentru că autocontrolul funcţiona perfect.
În încheierea acestui serial se poate afirma, fără a greşi, că atitudinea celor trei ziarişti de la ziarul ,,Adevărul”, Cristian Delcea, Mihai Voinea şi Roxana Garaiman, nu poate fi acceptată. Facem acest reproş ferm faţă de atitudinea celor trei ziarişti, servi ai presei ticăloşite, nu pentru că au trecut cu vederea dictonul ,,despre morţi numai de bine“, ci pentru că pe un bărbat de o cinste ireproşabilă, pe un mare patriot, om de întinsă cultură, scriitor, care, prin fapte şi opera sa, a dovedit neţărmurită dragoste pentru Poporul şi Ţara sa, neglijindu-se pe sine şi chiar propria-i familie. Pe acest distins bărbat, ce-a părăsit prea repede lumea aceasta, l-aţi ,,miluit“ cu cele mai grele şi nedrepte insulte. Mai mult decît atît, aceleaşi vorbe urîte le-aţi aruncat şi asupra massei de români ce i-au fost tot timpul alături. Nu aţi fost în stare să vorbiţi despre un fapt real din personalitatea scriitorului Corneliu Vadim Tudor , adică tot ceea ce a realizat prin munca sa. Dacă Tribunul Corneliu Vadim Tudor, în timpul vieţii sale, ar fi înfăptuit numai ceea ce este revista ,,România Mare”, ar fi fost destul ca să fie considerat un ziarist genial. ,,Politica“ şi ,,Tricolorul“ reprezintă tot creaţia sa, şi numai a sa, cu nimic mai prejos. Am scris în revista ,,România Mare” că publicaţiile patronate de Tribun au fost şi rămîn port-drapelul adevăratei prese româneşti. Mereu, la orice oră, din zi şi din noapte, Vadim avea şi-a avut ce să spună. A fost, de-a dreptul, debordant. De aceea afirm, adresîndu-mă celor trei ziarişti de la cotidianul ,,Adevărul“: dacă tăceaţi, după moartea Tribunului, filosofi aţi fi rămas.

Sfîrşit
Radu Pădurariu

COMENTARII DE LA CITITORI