Un titan denigrat, post mortem, de nişte pigmei (6)

in Polemici, controverse

Motto: „Ptiuuu, că proşti mai sînteţi neică/ Şi-aveţi creierul de fleică/ Pe urechi vă curge frişcă/ Aţi strîns pietre şi grenade / Să daţi în Alcibiade”.
Corneliu Vadim Tudor, „Presa ticăloşită”

Ziariştilor Mihai Voinea şi Cristian Delcea, de la ziarul ,,Adevărul”, denigratori, post mortem, a omului şi operei sale, dr. Corneliu Vadim Tudor, li se alătură, cu un al treilea material, un reportaj ofensator, ,,lucrat” de către o colegă din redacţie, jurnalista Roxana Garaiman. În acest material, autoarea încearcă, chipurile, să redea atmosfera din preajma Bisericii Sfîntul Gheorghe cel Nou din Capitală, în care, pe un catafalc, se afla expus trupul neînsufleţit al Tribunului. Titlul şi subtitlul, aşa cum sînt formulate, evidenţiază atitudinea ironică, nu numai faţă de tristul eveniment şi de uriaşa personalitate care, din nefericire, l-a produs, ci şi faţă de românii concitadini ai marelui dispărut, precum şi faţă de acei conaţionali veniţi din toate colţurile ţării, toţi prezenţi aici pentru a-şi lua rămas bun de la cel care a fost, întreaga-i viaţă, alături de semenii săi.
Pentru cititorii revistei noastre, reproducem titlul şi subtitlul articolului Roxanei Garaiman, pentru a constata, singuri, atitudinea defăimătoare faţă de Tribun, chiar din conţinutul acestora. Articolul a fost publicat în ,,Adevărul”, numărul din 17-IX-2015, pag. 7. Titlul: ,,Turnul Babel la catafalcul lui Vadim”, iar subtitlul: ,,Reportaj: I-au pus ştampila măcar o dată, iar acum s-au strîns toţi, deodată, la un loc, să-i pună o lumînare la căpătîi: «Ce om deştept a fost». Apropiaţii, votanţii şi băgătorii de seamă, s-au încolonat la Biserica Sfîntul Gheorghe cel Nou din inima Capitalei, pentru a-i aduce un ultim omagiu marelui «Tribun»“.
Nu este nevoie de un efort deosebit ca să sesizăm, începînd chiar cu prima sintagmă din titlul reportajului, ,,Turnul Babel”, că autoarea insultă nu numai impunătoarea personalitate a celui dispărut, ci şi mulţimea cetăţenilor venită ,,la catafalcul lui Vadim”, pentru a-i aduce, ilustrului defunct, un ultim omagiu. După autoare, cititorii ar trebui să înţeleagă, din cele două cuvinte, că aici, în preajma catafalcului, ar exista o totală dezorganizare, că oamenii vorbesc limbi diferite, neînţelegîndu-se între ei, că învălmăşeala caracterizează locul şi oamenii, iar lucrurile s-ar petrece aici întocmai ca în străvechea legendă a Turnului Babel, din anticul Babilon, de unde vine şi termenul de babilonie (= haos, dezordine, aiureală, zăpăceală, încurcătură – după Gh. Bulgăr). În ceea ce priveşte fondul subtitlului, din însemnările Roxanei Garaiman, cititorul constată că autoarea inoculează suficientă otravă în termenii folosiţi. Cu scuzele de rigoare, pun la încercare răbdarea cititorilor şi îi înşir ,,perlele“, reprducîndu-le: ,,I-au pus ştampila (lui Vadim) măcar o dată“ (…), ,,s-au strîns toţi, deodată, la un loc…“, ,,votanţii şi băgătorii de seamă s-au încolonat“. Este vizibil faptul că autoarea alunecă de la ironie la ridicol, neocolind nici expresiile (locuţiunile) existente în limbajul argotic (v. a pune ştampila, băgători de seamă). La urma urmei, ce să cerem unor ziarişti, precum e aceasta, să ne dea ce nu au? Ei doar primesc stimulente, de un fel anume, pentru a ataca virulent o anumită persoană, ori un eveniment care nu convine patronilor interni sau externi.
Tonul ironic, batjocoritor se accentuează, în cuprinsul aşa-zisului reportaj, odată cu folosirea unor expresii îndreptate împotriva românilor veniţi să-şi plece fruntea la catafalcul celui care a ştiut şi a avut curajul să pună în lumină adevărul, fiind ca o stîncă din cel mai dur granit, în apărarea românismului şi a Interesului Naţional. Pentru această atitudine de respect şi sincere regrete ale celor prezenţi la căpătîiul unui semen de-al lor, care i-a părăsit prea devreme, întreaga mulţime de oameni a fost ,,onorată“ cu o suită de injurii.
Aşa-zisa reporteră, Roxana Garaiman, încearcă să surprindă o imagine de ansamblu a celor ce vin, un grup după altul, la Biserica Sfîntul Gheorghe cel Nou. Oamenii sînt prezentaţi ca şi cum ar veni la biserică parcă din întîmplare, fără convingere, fiindcă – chipurile – n-au avut altceva mai bun de făcut; vin bîrfind, dîndu-şi ghionturi sau dialoghează despre propriile lor probleme. Şi pentru a fi crezută de cititori, reporteriţa reproduce supărarea unei femei, aflată în lungul şir al celor ce doreau să ajungă la căpătîiul marelui scriitor, cu vorbe şi gînduri amestecate, imagine ilară, nepotrivită în asemenea clipe: ,,Ce tragedie! M-am dus azi şi m-am mai verificat o dată şi la stomac şi la ficat, toate mă dor“. Sau un alt exemplu edificator, total deplasat: ,,UIte-o pe vagaboanda lu’ Anda Călugăreanu. Aia e? Da …“. Pentru a evidenţia planul urmărit în scriitura ziaristei de la ,,Adevărul”, să mai prezentăm, totuşi, una din părerele selectate tendenţios de autoare, permiţîndu-le cititorilor să tragă o concluzie corectă privind atitudinea acestei jurnaliste faţă de Tribun, dar şi aprecierea ei dispreţuitoare pentru oamenii de rînd, fiindcă aceştia vin să-şi incline fruntea la catafalcul lui Vadim. Citez: ,,L-am votat de fiecare dată, acum nici nu ştiu cu cine să mai votez, dar mă duc, oricum, să-mi fac datoria de cetăţean“, declara un bărbat.
Reproducînd cele spuse de cele trei persoane, venite să-i aducă un ultim omagiu Tribunului, nu aş vrea să fiu înţeles greşit, anume faptul că arăt şi eu, precum o face jurnalista de la ,,Adevărul“, care este nivelul cunoaşterii limbii române şi bagajul de cultură al celor care au fost tot timpul alături de Vadim, şi, mai mult decît atît, l-au înţeles. Cetăţenii unei ţări, oricare ar fi aceea, nu pot fi toţi la acelaşi nivel de cultură sau de stăpînire a limbii materne, ori trecuţi pe la nu ştiu ce şcoli de retorică. Oamenii aceştia, dacă nu au întotdeauna o exprimare corectă, în schimb, au merite în ceea ce realizează cu braţele şi cu mintea la locul lor de muncă, bunuri în folosul întregii societăţi. Ceea ce a făcut, însă, Roxana Garaiman este o lucrătură ordinară, dictată fie la ordinul patronilor, la care se află simbriaşă, fie din propriile porniri pătrunse de suficient venin. Nu putem avea decît tot respectul nostru, pentru toţi românii care au venit la căpătîiul Tribunului, ca să aducă o floare sau să aprindă, cu pioşenie, o lumînare; păstrăm acelaşi respect şi pentru cei care n-au găsit vorbele potrivite, aşezate într-o exprimare rotundă, respect deplin şi pentru aceia care n-au reuşit să ajungă la catafalcul unui mare iubitor de ŢARĂ, de Limbă Română, ataşat cu trup şi suflet de poporul său.

(va urma)
Radu Pădurariu

COMENTARII DE LA CITITORI