Un titan denigrat, post mortem, de nişte pigmei (7)

in Polemici, controverse

Motto: „Ptiuuu, că proşti mai sînteţi, neică/ Şi-aveţi creierul de fleică/ Pe urechi vă curge frişcă/ Aţi strîns pietre şi grenade / Să daţi în Alcibiade”.
Corneliu Vadim Tudor,
„Presa ticăloşită”

Autoarea Roxana Garaiman, cu toate că-i este sufletul ticsit de otrăvuri împotriva marelui patriot Corneliu Vadim Tudor, pare, la un moment dat, să-şi dea seama că trebuie să arate şi ceea ce devine mai credibil pentru cititori, descoperind în structura psihicului ei un sîmbure de conştiinţă ce o determină ca, în materialul publicat, să redea şi păreri care oglindesc o imagine apropiată de cea reală a firii lui Vadim. Citez: ,,Mare om, aşa ceva nu se va mai naşte! Păi ce om deştept a fost şi ce exprimare avea! Nu mai e nimeni ca el!“. O doamnă, iubitoare de animale, spunea: ,,Aşa un om, mai rar”, continuînd, după un suspin, ,,Acum nici nu realizăm ce s-a întîmplat. Abia mai tîrziu o să ne dăm seama. Pansament pentru suflet era”. Ziarista de la ,,Adevărul” întîlneşte, în impresionantul şir de oameni, dornici să ajungă la căpătîiul Tribunului, şi un fost funcţionar important, din tot mai regretatul regim socialist (nici vorbă de fost regim comunist, cum susţin unii lefegii ai noilor patroni – n.m.). Este vorba de general-locotenent (r) Niculae Stan, fost aghiotant al lui Nicolae Ceauşescu, apoi şef al Securităţii Capitalei, iar, în final, după cum notează redacţia ziarului ,,Adevărul”, şef al Direcţiei a V-a a Securităţii. Acesta mărturiseşte: ,,L-am cunoscut şi mereu l-am simpatizat pe Vadim, deşi eu n-am mai făcut politică după ’89. N-am vrut să mă mai bag (,) că nu mai era nimic de făcut, dar el s-a luptat şi a fost un om integru, un adevărat patriot”. Este o caracterizare-sinteză făcută de un om care a lucrat într-un Serviciu Secret, specific fiecărui Stat de pe mapamond; la noi, însă, Vadim a fost, tot timpul, ,,obiectivul”, unul din subiecţii unui astfel de serviciu. Pentru asemenea servicii, nu-i deloc uşor să ţină sub control un temperament vulcanic şi un curaj ieşit din comun, cum a fost acela ce-l caracteriza pe marele scriitor şi publicist, dr. Corneliu Vadim Tudor.
Datorită declaraţiilor celor veniţi să-şi incline fruntea la căpătiul lui Vadim, declaraţii redate în ultimele citate, Roxana Garaiman pare să încerce să-şi domolească tonul şi atitudinea. Spunem, totuşi, că acele, grave şi nedrepte, cuvinte sau sintagmele injurioase, aruncate împotriva unui adevărat Tribun şi asupra tuturor celor care au crezut în el şi în crezul său, toate sînt un şir de jigniri ce nu pot fi trecute cu vederea. Numai dacă ne-am opri la ceea ce conţin titlul şi subtitlul aşa-zisului reportaj şi ar fi prea destul ca să ne manifestăm un reproş, ferm şi îndreptăţit, faţă de conţinutul speciei stilistice în discuţie, reproş, cum, dealtfel, îl am şi faţă de autoare, care, ca ziaristă, cum se pretinde că este, ar fi trebuit să dea dovadă de obiectivitate şi respect pentru adevăr. Dumneaei, însă, extinde insulta în întreg conţinutul scriiturii sale. Dacă metafora denigratoare, ,,Turnul Babel”, ar fi fost extinsă la starea actuală din întreaga ţară, arătînd şi în ce constă această stare, atunci Roxana Garaiman ar fi fost omul ce merita aprecieri, dar cînd diatriba batjocoritoare o îndrepţi împotriva unui popor apare întrebarea: pe cine reprezentaţi, doamnă?
* * *
Să ne oprim acum la ultimul material, tot un aşa-zis reportaj, publicat de cotidianul ,,Adevărul”, care a avut ca temă acelaşi eveniment, de mare tristeţe, al părăsirii acestei lumi de către marele patriot, dr. Corneliu Vadim Tudor, om de întinsă cultură, fapt evident şi prezent în întreaga sa operă beletristică. Autorii însemnărilor tendenţioase sînt aceiaşi pe care i-am cunoscut în primele două materiale, cu referire la evenimentul aflat în atenţia noastră: Mihai Voinea şi Cristian Velcea. Otrava, ce le-a cuprins în întregime trupul şi sufletul acestor ziarişti, slujitori cu sîrg ai presei ticăloşite, dă pe dinafară în ultima lor scriitură, pe care ei o consideră că ar fi un reportaj, ce ar oglindi – chipurile – un fapt real. Autorii vor să arate cititorilor, folosind, nejustificat, termini injurioşi, cum a fost ziua de 17-IX-2015, cu ultimul drum al Tribunului, prin oraşul în care a trăit. Urmau să-şi închie relatarea cu înhumarea poetului în Cimitirul Ghencea Civil. Acest ultim material, apărut în ,,Adevărul de weekend”, din 18-20-IX-2015, pag. 6, se intitulează ,,România mică, la căpătîiul lui Vadim”. Lesne de observat că titlul este o replică mai mult decît ironică, avînd un dublu sens peiorativ: întîi înseamnă o replică la titlul revistei ,,România Mare”, şi apoi e luată sub biciul sarcasmului massa de români (,,România mică”) susţinătoare a politicii şi ideologiei propagate prin activitatea zilnică a Tribunului. După ziariştii numiţi mai înainte, românii, susţinători ai activităţii social-politice desfăşurate de dr. Corneliu Vadim Tudor, în lumina naţionalismului luminat ei ar reprezinta ,,România mică”, adică partea din ţară şi de popor care nu ar conta şi, ca atare, nici nu trebuie luată în seamă.

(va urma)
Radu Pădurariu

COMENTARII DE LA CITITORI