Un titan denigrat, post mortem, de nişte pigmei (9)

in Polemici, controverse

Motto: „Ptiuuu, că proşti mai sînteţi neică/ Şi-aveţi creierul de fleică/ Pe urechi vă curge frişcă/ Aţi strîns pietre şi grenade / Să daţi în Alcibiade”.
Corneliu Vadim Tudor,
„Presa ticăloşită”

Prin articolul lor, numiţii ziarişti caută tot timpul momente şi imagini care să ducă în derizoriu tristul eveniment. Din ,,reportajul“ lor, atrage atenţia şi sintagma ,,La pielea goală”, imagine potrivită aici precum nuca-n perete şi redată în scriitura lor fiindcă un muncitor lucra dezbrăcat pînă la brîu. Ei surprind rar momente din evenimentul pentru care românii sînt prezenţi în cimitir. Unul dintre ele este acela în care militarii din garda de onoare trag focuri de armă, la coborîrea în mormînt a scriitorului şi politicianului, fost senator, dr. Corneliu Vadim Tudor. Aceşti ziarişti, în răutatea lor, nu se abţin şi reproduc replica nepotrivită a unei femei: ,,Nu, să nu mai tragă. El a fost un pacifist“. La fel de deplasat fac o altă comparaţie: ,,Cimitirul e mai animat decît Piaţa Obor”.
Cînd văd atîtea aspecte, cu totul nepotrivite la o înmormîntare, cititorii care au fost tot timpul în preajma marelui dispărut se pot întreba: de ce n-or fi scris şi despre momentul ducerii sicriului, de la capelă spre mormînt, cînd românii, de pe margini, bărbaţi şi femei, aruncau flori peste sicriul învăluit în Tricolor? Urcat în picioare pe o bancă, nu puteam să disting locul unde se termina mulţimea. Ostaşii, componenţi a gărzii de onoare n-au mai putut mărşălui în coloană spre locul unde urma să dea onorul Tribunului, prin focuri de armă. S-au aşezat unul după altul pentru a ajunge la locul fixat, pentru a cinsti memoria marelui dispărut.
Într-un allt material, şi ultimul, pentru care dorim să ne spunem părerea, publicat de ziariştii Mihai Voinea şi Cristian Delcea, text apărut în ,,Adevărul“ din 16-IX-2015, în pag. 3, unii cititori ar putea să creadă că autorii încearcă să dreagă busuiocul, domolindu-şi stilul şi tonul caustic la adresa scriitorului şi omului poltic dr. Corneliu Vadim Tudor. Este doar o impresie, care se poate desprinde din titlul articolului: ,,Testamentul lui Vadim: «Românii îşi vor aminti de porecla mea, Tribunul»”. Subtitlul pare mai mult o scurtă notă cu caracter informativ, dar aici se evidenţiază caracterul dramatic al momentului, prin cuvîntul sfîrşit. Iată cum sună acest subtitlu: ,,Sfîrşit: În ultimul interviu pentru «Adevărul», Vadim a vorbit despre cei 25 de ani petrecuţi în politica românească şi despre postumitatea sa“. Autorii afirmă că se referă la un amplu interviu acordat ziarului de către Vadim.
Însă, în preambulul ce precede aşa-numitul Testament al poetului şi publicistului Corneliu Vadim Tudor, redat fragmentar şi după placul celor doi autori, conţinutul rămîne la fel de satiric, satiră îndreptată împotriva Tribunului, absolut nedreaptă şi nepotrivită momentului, precum în toate celelalte materiale publicate în ,,Adevărul” şi analizate şi comentate critic de noi, în precedentele 8 episoade apărute în revista ,,România Mare“. Din rîndurile introductive ale preambulului, aflăm că scriitorul Corneliu Vadim Tudor, în calitate de candidat la preşedinţia României, prin urmare cu un an înainte, a acordat ziarului ,,Adevărul”, ultimul său interviu. Tot în această parte introductivă, autorii îşi informează cititorii că fragmentele în discuţie, din acest interviu, ar fi trebuit să facă parte dintr-un film documentar intitulat ,,Alegerile noastre“, care s-ar fi difuzat pe Prima TV. Planul, însă, a căzut, fiindcă Vadim şi-a anunţat candidatura la preşedinţia României, iar legile CNA-ului interziceau difuzarea documentarului, pentru că ar fi însemnat să fie popularizat candidatul Vadim în defavoarea celorlalţi pretendenţi la funcţia de şef al Statului Român. Ziariştii ,,Adevărului“ îşi motivează titlul dat materialului în discuţie, afirmînd că fragmente din interviu au valoare testamentară, ,,dar sînt şi multe afirmaţii delirante“( adică – vezi Doamne – Tribunul vorbea fără control, delira, aiura – n.m.). Parcă dîndu-şi seama de insulta adusă, nejustificat, maestrului Vadim, autorii se contrazic, continuînd: ,,Este, cu siguranţă, ultimul interviu serios pe care l-a acordat Corneliu Vadim Tudor (ca, imediat, aceiaşi ziarişti s-o întoarcă cu 180 de grade – n. m.), un om, care, în ultimii ani, a naufragiat în morcila emisiunilor de scandal“.
Citind atent, cititorii pot observa cum aceşti ziarişti, servi zeloşi ai presei ticăloşite, oscilează între subiectiv şi obiectiv, între adevăr şi minciună. Naufragiază Tribunul – spuneţi voi – în ultimii ani ai vieţii sale, ,,în morcila emisiunilor de scandal“ ? Sînt îndreptăţit să întreb, adresîndu-mă acestei tagme de ziarişti: Dar voi în ce mocirlă reală vă aflaţi cînd, despre o mare personalitate marcantă, cea a scriitorului, doctor în istorie, Corneliu Vadim Tudor, înşiraţi, chiar la căpătîiul celui decedat, insulte din cele mai grave, insulte pe care le îndreptaţi şi împotriva poporului, care l-a venerat şi care-i pronunţa mereu numele simplu şi direct: Vadim!?

(va urma)
Radu Pădurariu

COMENTARII DE LA CITITORI