Un vot dat aiurea poate distruge o țară

in Tabletă de scriitor

Fiecare cetăţean are dreptul să voteze pe cine doreşte şi cum găseşte de cuviinţă. Tare mă tem, însă, că noi, cei de azi, pensionari în majoritate, aşa cum am făcut mai mereu, îi vom vota tot pe cei care s-au dovedit a fi nedemni să ne conducă în așa fel încît şi ţara noastră să prospere cumva. Cel mai tare mă tem pentru cei care primesc daruri electorale, să nu-şi contamineze copiii, nepoţii, să aleagă pe cei cărora le spun ei, în loc să fie sfătuiţi să voteze cum le dictează inima. Ei, tinerii, ar trebui să ne explice nouă, ăstora în vîrstă, cum să facem şi pe cine să alegem ca să ne fie şi nouă bine… Viitorul ţării ei sînt, şi de ei depinde traiul nostru de-acum şi de mîine… Spun acest lucru, plecînd de la considerentul că ţara are nevoie de oameni tineri, cu idei noi, care să o scoată din întunericul în care orbecăie de aproape 30 de ani şi s-o facă să revină la ceea ce a fost cîndva în lume… O ţară cu un preşedinte al unui popor respectat, desemnat de votanţi corecţi, şi nu de români care stau cu mîna întinsă să le dea statul pomană… Şi statul îţi dă, ce e drept: nici să trăieşti, dar nici să mori, atît cît să te aibă client în cabina de vot și să pui ștampila în dreptul acoliţilor lui… Şi tu, omule, te complaci în atare situaţie, fără să-ţi pese că ai în jurul tău copii, nepoţi, fără să conştientizezi că de votul tău depinde bunăstarea ta şi a familiei tale… Tu îi trădezi astfel pe toţi cei dragi ţie, dîndu-ţi votul pe un pumn de seminţe de floarea-soarelui, ca să ai ce ronţăi în faţa televizorului… Şi iată unde ţi-ai adus neamul, ţara, că trebuie să treacă generaţii pînă să se mai poată salva cîte ceva din ea, atît cît s-o mai putea, poate doar cît să se consemneze într-un muzeu cine au fost strămoşii tăi, spre aducerea aminte a lor și pomenirea acestei „Grădini a Maicii Domnului”. Iar toate relele vin de la cei pe care tu i-ai votat, ca ei să lucreze la dezbinarea fraţilor, semănînd ură, vrajbă între oameni și lăsînd în urma lor sărăcie, lipsă de compasiune, şi atîtea alte nenorociri… De toate acestea, de toată tristeţea ce s-a abătut peste această ţară şi peste acest popor tu te faci vinovat, votantule,… Tu, omule, care în inconştienţa ta, ai votat oameni politici incapabili, cărora nu le-a păsat nici de ţară şi nici de tine. Si uite unde am ajuns: să ne jeluim unii altora pentru traiul greu pe care-1 ducem, într-o ţară care, cîndva, a fost plină de veselia copiilor şi de frumusețea livezilor încărcate de rod. Din păcate, ei ţi-au promis marea cu sarea, că-ţi vor face spitale înzestrate cu aparatură de ultimă generaţie, şcoli, grădiniţe, şosele, iar tu i-ai crezut şi i-ai votat… Tu ai rămas cu votul dat, iar ei cu averi fără măsură… Şi pînă mai ieri, au lucrat, ştii tu bine, sub care regim… Dacă memoria îţi joacă feste şi nu-ţi mai aduci aminte, îţi spunem noi, nu înainte de a te întreba: Ai auzit de Ceauşescu?… Pînă în 1989 a fost preşedintele Republicii Socialiste România, cel care, cu mintea lui de cizmar, a modernizat ţara şi ţi-a dat loc de muncă, locuinţă pentru tine şi pentru familia ta… Cel care, zi-i cum vrei, ,,împuşcatul”, ,,Ceaşcă”, dar nu uita că pe vremea lui nu se murea de foame, ca acum, chiar dacă unii aruncă fel şi fel de vorbe neortodoxe pe seama lui, ca să le meargă lor bine. Şi le-a mers, omule, că din nişte neica-nimeni, uite ce-au ajuns, cu votul şi cu sprijinul tău, pentru că le-ai acceptat o pungă de plastic de doi lei şi o brichetă… Din cauza ta și a altora ca tine, uite ce s-a ales de țara asta… La ce ți-or fi folosit punga aia și bricheta, cînd eşti la fel de sărac ca majoritatea populației, care nu are nici după ce bea apă?… Dacă ar învia, Ceauşescu s-ar speria văzînd cum a ajuns țara, pe ce mîini păgîne a încăput.. Alte vremuri, omule!… Te întreb: cînd ai avut conştiinţă, atunci cînd l-ai votat pe Ceauşescu, constrîns de vechiul regim, sau acum, votînd niște lichele, cînd eşti liber? Nu peste mult timp vor fi noi alegeri şi, te rog, alegătorule, fii ceva mai prudent, nu mai vota ca pînă acum, pentru o brichetă, dacă vrei să nu-ţi mai plece de acasă cei dragi, în toată lumea, în căutarea unui trai mai bun, iar tu să rămîi singur, gîrbovit de ani şi copleșit de griji. Doar în felul acesta Pronia va începe să lucreze şi pentru noi cu dreaptă măsură!

ION MACHIDON,

preşedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

Păreri și opinii