UNDE-I TRIBUNUL?

in Poeme

Dispar corifeii, pe rînd, cîte unul
Stau scaune goale, triste, mirate,
Ne-ntrebăm, necăjiţi, unde-i Tribunul?
Ştia cam prea multe, ştia cam de toate.

Cunoscîndu-l mai bine, la icoană l-am pus,
Şi-am să-i chem pe mulţi la-nchinare,
Acum, ştiu bine cam pe unde s-a dus:
Să ceară la „Domnul”, România mai mare.

Simţea viitorul că merge la vale,
Că ţara iubită la un pas e de moarte,
Că haite flămînde mereu dau tîrcoale,
Recunoaştem, tardiv, avusese dreptate.

Plecarea-i la ceruri zîmbind, fruntea sus,
Privindu-şi călăul, privind şi securea,
N-a vrut să accepte regim de supus,
Nici vorbe goale, aruncate aiurea.

Încheiase cu moartea un contract la cafea
Să-i mai lase pe cer, încă, steaua
Dar cruda, nimic, n-a vrut să-i mai dea
De frica otrăvii, n-a băut nici cafeaua.

Puţina-i avere, rarităţi, elevată,
De mulţi ne-nţeleasă, privind cu dispreţ
Urmaşii o vînd acum la bucată…
Căci nu are cine să ţină la preţ.

Plecat Tribunu-i înspre nemurire,
Iar ce-a făcut, sînt mărturii în carte,
Şi-i vom păstra o vie amintire…
S-avem de România Mare parte!

Gauc Florentin şi Sorin Cotlarciuc, ambii din Cenaclul Literar „Nectarie”,
Vama, jud. Suceava, 13 noiembrie 2016

COMENTARII DE LA CITITORI