Unde să fie domnul preşedinte?

in Război corupției

Motto: „Sînt bucuros să fiu după încheierea mandatului“.

Se pune întrebarea: unde e bucuros să fie domnul preşedinte, ales în noiembrie 2014? Iată, s-au împlinit 2 ani de atunci. S-ar putea face un bilanţ al realizărilor din acest mandat, bilanţ care este departe de a fi unul pozitiv.
Practic, principalul ,,merit” al domnului Klaus Iohannis, fost primar de Sibiu, ar fi acela că l-a dat jos pe Victor Ponta şi că a adus la Palatul Victoria un guvern tehnocrat, ca să stopeze tot ceea ce se făcuse bun pînă atunci. Un alt ,,merit” ar fi că s-a manifestat din plin ca un şef de stat voiajor. Împreună cu doamna sa.
Mai descoperim acum că dumnealui a acceptat să facă parte dintr-o organizaţie patronată de magnatul american de origine maghiară George Sörös. Ba chiar a declarat că e bucuros să fie membru al acesteia, ,,după încheierea mandatului”. Vasăzică, preşedintele nostru este adeptul ideilor sörösiste şi susţinător al ,,binefacerilor” cu care vrea să ne potopească miliardarul respectiv, care nu mai poate de dragul Poporului Român. Interesant este faptul că domnul Klaus Iohannis a încheiat acest ,,pact cu diavolul”, aşa cum îl socotesc unii români autentici, după ce a fost ales preşedinte al României. Ceea ce ar cam trebui să ne dea de gîndit. S-a observat că Herr Klaus Werder este un iubitoriu al urmaşilor lui Arpad, dovadă că s-a grăbit să decreteze Ziua Limbii Maghiare, la cererea UDMR. Numai că, în acelaşi timp, ne-a sfidat pe noi, românii, şi istoria neamului, refuzînd acordarea titlului de Erou Naţional lui Avram Iancu. Ce dovadă poate fi mai semnificativă, decît acest gest, aproape neverosimil pentru un preşedinte? Din fericire, ulterior s-a făcut dreptate, legea, prin care marele luptător pentru drepturile românilor din Transilvania e declarat Erou al Naţiunii fiind promulgată de şeful statului, după ce acesta o returnase Parlamentului, ,,spre re-examinare”.
Şi, Doamne, iarăşi uităm ceva important. De la un timp, domnul preşedinte, călcînd pe urmele Băsescului, s-a transformat în preşedinte-jucător. Nu în totalitate, dar îndeajuns cît să devină evident… Îl vedem cum se implică în campania electorală, susţinînd pe faţă PNL-ul şi USR-ul. Dumnealui se luptă straşnic, sfidînd Constituţia, cu PSD şi ALDE. Adică, după expresia domniei-sale, cu… ,,penalii”!
Avînd de partea sa DNA-ul Codruţei Kövesi, nu este exclus să reuşească să treacă peste voinţa poporului şi să-şi asigure sprijinul partidului care l-a susţinut şi al celui care se laudă că ,,va salva” România, ca să aibă „guvernul meu“. Adică un guvern condus de ,,mesianicul” Dacian Julien Cioloş. Care, pare-mi-se, este şi dînsul un adept al lui Sörös (ba chiar membru al organizaţiei ,,Friends of Europe”, finanţată de acelaşi magnat), alături de tehnocraţii lui de 2 lei, gen Prună, Pîslaru şi Ghenea. Mai ales acesta din urmă. Ce european, dom’le! Ce specialist de vază! Şi apolitic, ca şi Julien, şeful său! Dovadă c-a trecut direct la USR-ul gingaşului Nicuşor Dan şi-al Clotildei, frumoasa din pădurea adormită.
Dar să nu trecem peste iubirea neţărmurită manifestată de domnul prezident faţă de Sibiul natal, dovadă că nu trece săptămînă fără să-şi viziteze oraşul şi pe doamna sa, spre ,,bucuria” celor din trafic. Nu putem trece cu vederea nici dragostea nemărginită a preşedintelui nostru faţă de marii artişti ai neamului şi operele lor. Am văzut cu toţii sublimul său gest de a se reculege cu fundul pe unul din scaunele sculpturii monumentale „Masa Tăcerii“, a lui Constantin Brâncuşi.
Cu un astfel de ,,român verde”, vorba lui Caragiale, n-ar trebui să ne fie teamă de eventualii duşmani dinlăuntru şi din afară, chiar dacă se pare că trăim vremuri tulburi.

GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI