Unele dorinţe ale alegătorului bucureştean

in Război corupției

Acum este momentul ca aceia care doresc să se ocupe de administraţia publică în sectoarele Capitalei să poarte un dialog direct cu alegătorii, pentru ca, pornind de la doleanţele acestora, fiecare dintre candidaţi să aibă în vedere eliminarea unor carenţe şi elaborarea unui plan de măsuri viabile, în concordanţă cu aşteptările populaţiei. Conştient de importanţa votului, mărturisesc că m-am prezentat la toate alegerile organizate din 1950 încoace şi, în calitate de cetăţean, vin cu unele propuneri simple, de interes pentru locuitorii Bucureştilor, după ce unii primari, precum Lis, Halaicu şi Băsescu, fie le-au ignorat, fie au complicat lucrurile, prin deciziile pe care le-au luat.
Iată ceea ce propun:
– Legat de circulaţia mijloacelor de transport în comun, staţiile să fie amplasate înainte, nu după semafor, evitîndu-se, astfel, 2 opriri, în loc de una. Menţionez că Traian Băsescu şi specialiştii lui, în cei 4 ani ai mandului la Primăria Capitalei, au mutat peste 1.000 de staţii. Numai în zona Obor-Iancului au fost efectuate mai mult de 100 de mutări de acest gen, fără nici un fel de consultare cu locuitorii din zonă.
– În vederea fluidizării traficului pietonal, să fie luate măsuri severe pentru respectarea termenului de finalizare a lucrărilor la unele şantiere, unde există garduri de protecţie pe trotuar şi pe străzi. Spre exemplu, de zeci de ani sînt astfel de probleme cu gardul de protecţie de lîngă Biserica Armenească. Amintesc de cazul similar, de pe Str. Cristian Tell, unde gardul respectiv, instalat în 1990, a împiedicat circulaţia (timp de 25 de ani), pînă în toamna anului trecut.
– Pentru a avea o capitală cu adevărat europeană, este necesară elaborarea unor legi severe pentru cei care vandalizează, murdăresc sau produc deteriorarea zidurilor unor clădiri, prin desene şi înscrisuri aplicate cu diverse substanţe, dificil de înlăturat. Cine cunoaşte ,,Pasajului Latin”, de la capătul tramvaiului 25 (staţia Sf. Gheorghe), ştie că, înainte de reamenajarea acestuia, de către primarul Sorin Oprescu, într-un loc plăcut pentru trecători, era denumit, după revoluţie, ,,pasajul groazei”, de îţi era frică să-l străbaţi, chiar şi în plină zi.
– Ar fi de dorit constituirea, la nivel de capitală, a unui ,,sfat al cetăţenilor”, oameni selectaţi din rîndul unor specialişti, avînd rolul de a urmări în ce măsură sînt respectate legile de către Comisia de urbanism. În acest sens, ar fi extrem de utile organizarea de expoziţii şi editarea de pliante, astfel încît cetăţenii să fie mai bine informaţi cu privire la aceste aspecte şi, pe baza lor, să poată formula unele propuneri. Un exemplu de decizie extrem de neinspirată a celor de la Urbanism îl constituie, după părerea multor bucureşteni, cel al ,,Aripilor”- monstru, din faţa Casei presei. Îmi amintesc că, după 1990, au existat propuneri ca acolo să fie ridicată statuia lui Mihai Eminescu, sau, aşa cum şi-ar fi dorit regretatul nostru Tribun, Corneliu Vadim Tudor, statuia marelui dascăl naţional Nicolae Iorga. Din păcate, alţii, mai puţin ataşaţi de valorile naţionale, au avut, după cîte se vede, cîştig de cauză…
Viaţa a demonstrat că atunci cînd un primar, sau un consilier local este receptiv la doleanţele cetăţeanului, merge în teren şi se prezintă la faţa locului, sînt toate şansele ca el să rezolve problemele, fără să mai apară carenţe în buna funcţionare a mecanismelor economice, sociale şi culturale.

ANTON VOICU

COMENTARII DE LA CITITORI