V-AŢI GÎNDIT OARE?

in Cãlcîiul lui Ahile

Articolul precedent, care poartă un titlu asemănător cu cel de astăzi, s-a ocupat de datoria pe care o are orice român de a apăra limba română de barbarismele care agresează din ce în ce mai puternic limba noastră. Spuneam acolo că sîntem o insulă de latinitate într-o mare slavă şi hună. Dar nu numai atît. Ne-am păstrat limba în aceste condiţii grele chiar mai bine decît alte popoare care, astăzi, sînt mai avansate decît noi. De pildă, un ţăran din sudul Germaniei se înţelege foarte greu sau chiar nu se poate înţelege cu un ţăran din nordul ţării, în timp ce, la noi, ţăranii din oricare colţ de ţară se pot înţelege între ei. Îmi amintesc cînd am fost la Jocurile Olimpice din 1972, de la München, şi am întrebat într-o tutungerie cît costă o ilustrată am primit răspunsul „svo!“. Neînţelegînd, am mai întrebat o dată şi doar cînd negustorul mi-a scris pe hîrtie cifra „2“ am înţeles că este vorba de „ţvai“ (fonetic). Iar meritul poporului român este cu atît mai mare, cu cît istoria noastră arată că, mai bine de 1.000 de ani, am fost pavăză pentru restul Europei în calea năvălirilor barbare sau a armatelor otomane, timp în care în Occident activau liniştite multe facultăţi şi se dezvoltau din abundenţă artele. Cunoscînd aceste file de istorie, este o datorie patriotică pentru orice român să nu rămînă indiferent la orice gest care poate aduce prejudicii păstrării cît mai curate a limbii române. De pildă, este inadmisibil faptul că, la noi în ţară, există societăţi de telefonie mobilă care folosesc roboţi „vorbitori“ de limbă engleză şi sugerăm pe această cale autorităţilor de resort să ia atitudine energică, prin aplicarea amenzilor legale. Este vorba de momentul în care cel chemat nu răspunde şi, uneori, intervine robotul sfătuindu-te în limba engleză să încerci mai tîrziu. În cel mai rău caz, acest anunţ trebui dublat şi în limba română.
V-aţi gîndit, oare, cum putem lupta împotriva pătrunderii barbarismelor în limba noastră? Personal, am adoptat următoarea tactică. De cîte ori mi se adresează cineva cu un barbarism, mă fac că nu înţeleg şi întreb ce înseamnă cuvîntul respectiv. Rezultatul, de cele mai multe ori, este pozitiv, deoarece interlocutorul meu înţelege că nu este bună folosirea barbarismului şi mi-l fac aliat în lupta pentru păstrarea curată a limbii noastre. Mai sînt şi oameni care cu adevărat, cred eu, nu ştiu semnificaţia cuvîntului. Pe aceştia nu-i iert. Le explic că am întrebat special pentru a nu mai folosi barbarisme. Din păcate, nu pe toţi cei din această categorie reuşesc să-i convertesc pentru această luptă. Sînt din categoria celor care au uitat că sînt români.
Mai mult. Poate este o exagerare. Dar deseori, mai ales cînd scriu, atunci cînd sînt două cuvinte cu acelaşi înţeles, aleg cuvîntul pe care îl consider mai autohton, mai tîrziu intrat în limbă, ca de pildă: prefer cuvîntul „prilej“, faţă de „ocazie“, „întrecere“, faţă de „concurs“, „prieten“, faţă de „amic“, „slujbă“, faţă de „serviciu“. Este drept că pentru această alegere mă ajută şi cunoaşterea limbii franceze, care, într-o perioadă mai veche, a fost furnizoare de cuvinte noi care au intrat în limba noastră.
Este interesant de ştiut că, în Sardinia, foarte multe cuvinte din limba localnicilor sînt asemănătoare cu cele din limba română. Ciudăţenie căreia oamenii de ştiinţă nu-i găsesc explicaţie. Poate că pe această insulă s-a păstrat mai bine latina populară, ca şi la noi. Presupuneri cărora ştiinţa trebuie să le dea, după cercetări riguroase, un răspuns.
După toate cele scrise despre limba noastră, putem spune că simţul patriotic pe care îl are oricine s-a născut pe aceste meleaguri se poate manifesta zi de zi prin apărarea limbii române nefăcînd rabat barbarismelor. Mai ales pentru cei din jurul nostru care, în mod inconştient, folosesc în limbajul lor cuvinte nocive pentru limba noastră.
Să luăm aminte !

SILVIU DUMITRESCU

COMENTARII DE LA CITITORI