Vă rog, nu lăsaţi privirile în jos!

in Poeme

Orizontul e cenuşiu,
plouă cu păsări negre
prin aerul pe care-l respir

De la etajul patru lumea se vede ciudat:
nu sînt nici în iad, nici în rai,
habar n-am care e mai aproape

Nu mai e nici o culoare
dintre acelea pe care le-am învăţat
iubindu-te

Sînt suspendat între mine şi tine
totuşi va trebui să mă smulg din neant
şi să merg mai departe

Oraşul abia aşteaptă să mă înghită
ca un dinozaur
cu dinţii de gips

Am să trec pe la partid
să mîngîi copiii orfani ai Naţiunii
iar peste două ore
am să vă privesc drept în ochi
prin ecranul televizorului

Vă rog, nu lăsaţi privirile în jos,
nu faceţi ca lucrurile să pară
mai rele decît sînt

Adi Sfinteş
9 martie 2016

COMENTARII DE LA CITITORI