Vadim, nu te vom uita niciodatã!

in In memoriam

Sfînta Scripturã ne spune cã anii trec ca un sunet. Nouã, celor care l-am pierdut pe dr. Corneliu Vadim Tudor acum 6 luni, ni se pare cã timpul a trecut extrem de rapid, încît nici acum nu ne vine sã credem cã el nu mai este în lumea noastrã. Vreme de 6 luni, atît familia îndureratã, cît şi colaboratorii sãi apropiaţi, au trecut prin momente neaşteptat de grele. Partidul România Mare îşi pierde, treptat, din substanţa activã care l-a generat în urmã cu 25 de ani. Existenţa lui se clatinã, pentru cã factorul sãu de echilibru, liderul fondator Vadim, a fost luat de Dumnezeu la ceruri. Discipolii par a fi descurajaţi şi dominaţi de sentimentul unui copil orfan şi dezorientat. Sub aspect politic, în acest an electoral, partidele din România se zbat într-o campanie acerbã ce se anunţã a fi extrem de violentã. În ciuda faptului cã Vadim era perceput ca un om incomod pentru corupţi, el ne lipseşte mai mult ca oricînd, precum sarea în bucate, tocmai în momentul în care P.R.M. ar fi avut, neîndoielnic, oportunitatea de a cîştiga în alegeri. Noi nu putem înţelege de ce Dumnezeu a lucrat în acest mod, dar, cu siguranţã, are El un plan în ceea ce ne priveşte pe noi, ca naţiune şi ca adevãraţi patrioţi. Lipsa lui Vadim o resimţim şi sub aspectele sociale care dominã viaţa cotidianã. Pe zi ce trece, românii nu mai sînt stãpîni în ţara lor, pentru cã nu-i mai susţine vocea celui care, pînã nu demult, trezea spiritul naţionalist-creştin, manifestat atît înainte, cît mai ales dupã evenimentele din decembrie 1989. Prin programul umanitar „Cina Creştinã”, la care am fost chemate sã activãm eu şi mama mea, transpare valoarea pe care o reprezentau persoanele de vîrsta a 3-a în ochii lui Vadim, bãtrîni care, astãzi, nu mai sînt apreciaţi şi ocrotiţi de nici un lider politic din România. Cred cã fiecare dintre cei de bunã-credinţã sînt îndreptãţiţi sã se întrebe: „Unde eşti tu, Vadim, sã vezi cît de mult au avansat obrãznicia şi impostura?”.
Membrii, simpatizanţii şi colaboratorii vor rãmîne alãturi de familia celui care a fost: preşedinte P.R.M., senator de Bucureşti, secretar al Senatului României, europarlamentar, publicist, istoric şi sociolog. Ceea ce a mai rãmas, valoros şi neîntinat, în urma lui Vadim, este, şi trebuie sã dãinuie, revista „România Mare”, protejatã cu mãiestrie de fiica sa, Lidia Vadim Tudor. De altfel, avem o profundã admiraţie şi consideraţie pentru doamna Doina şi domnişoarele Lidia şi Eugenia. Vadim a ştiut sã apropie şi sã preţuiascã pe toţi colaboratorii care, acum, sînt chemaţi sã-şi continue ideile şi priceperea. Personal, mã încearcã un sentiment de mîndrie şi de bucurie amintindu-mi de medaliile înmînate, de fondatorul P.R.M, mie şi mamei mele, în cadrul festivitãţilor prilejuite de împlinirea a 10, respectiv, 15 ani de la crearea formaţiunii noastre politice, pentru activitatea desfãşuratã.
La locul de odihnã veşnicã a lui Vadim este un adevãrat pelerinaj al românilor veniţi din toate colţurile ţãrii, cu braţele pline de flori, pentru a-i aduce un pios omagiu celui pe care l-au iubit sincer şi i-au apreciat valoarea inestimabilã. Avem datoria de a-i urma exemplul prin pãstrarea demnitãţii şi identitãţii de român.
Vadim, nu te vom uita niciodatã!

Dr. Marcelina PãtraŞcu
Membru fondator P.R.M.

COMENTARII DE LA CITITORI