Vadim Tudor – Atlet

in Lecturi la lumina ceaiului

Uneori, întîmplãri, evenimente din viaţã, cu toate cã nu au  o semnificaţie specialã, ne rãmîn întipãrite în minte. Aşa mi s-a întîmplat mie într-o împrejurare fãrã o importanţã deosebitã, petrecutã acum 4-5 decenii,  pe care mi-o amintesc şi astãzi, de parcã ar fi fost ieri. Eram antrenor coordonator al secţiei de atletism a Clubului Metalul. Într-o zi, antrenorii Georgeta Dumitrescu şi Constantin Creţu, care lucrau în acelaşi club, mi-au prezentat un elev proaspãt selecţionat. Era de la Liceul Sfîntul Sava din Capitalã, un liceu cu renume şi pe vremea aceea. Parcã îl vãd şi acum. Un tînãr înalt, frumos, cu o atitudine rezervatã, care, însã, dispãrea rapid, de la primele rãspunsuri pline de inteligenţã şi promptitudine. I-a surîs ideea sã facã atletism. De la primele antrenamente, i-a plãcut aruncarea cu suliţa. A fost ca un adevãrat simbol. Tot cu suliţa, Sfîntul Gheorghe, cãlare pe cal, a luptat împotriva balaurului, aşa cum şi Vadim, o viaţã întreagã, a luptat pentru dreptatea celor mulţi, pentru dragostea de ţarã şi împotriva trãdãtorilor de neam, a jefuitorilor şi a celor care vor sã ne schimbe istoria milenarã. Elevul Corneliu Vadim Tudor s-a remarcat repede în concursuri, dar nu a putut continua activitatea sportivã. Sportul de mare performanţã cere, pe lîngã multe renunţãri, mai ales mult timp. Timp pe care tînãrul adolescent de atunci l-a consacrat cititului, studiului şi creaţiei care l-au ajutat în cariera fulminantã care a urmat. Au trecut zeci de ani. Nu l-am mai întîlnit decît dupã revoluţie, cu totul întîmplãtor, pînã am început sã scriu la ziarul „Tricolorul”. Una din întîlnirile întîmplãtoare a fost acum cîţiva ani, cînd Corneliu Vadim Tudor era vicepreşedintele Senatului României, iar eu aşteptam pe sãlile Senatului o cunoştinţã. M-a recunoscut şi m-a invitat în birou. Mi-a încãrcat braţele cu cãrţile scrise de el şi cu CD-uri de muzicã româneascã, îmbogãţite cu mãgulitoare dedicaţii.

Vã daţi seama ce bucurie a fost pe soţia mea cînd am ajuns acasã.

Astãzi, prezenţa cãrţilor lui Vadim în biblioteca noastrã ne dã sentimentul  cã el se aflã tot timpul lîngã noi.

SILVIU DUMITRESCU

COMENTARII DE LA CITITORI