Valeria Seciu

in Lecturi la lumina ceaiului

Valeria Seciu (n. 1 august 1939, în Bucureşti) este o actriţă de teatru, film, radio şi televiziune din România. A urmat cursurile Institutului de Teatru din Bucureşti, la clasa lui A. Pop Marţian, între 1960-1964, avîndu-l ca asistent pe Octavian Cotescu, cel care, ulterior, avea să-i devină soţ. Printre colegii săi de promoţie s-au numărat: Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Florina Cercel, Mariana Mihuţ, Rodica Mandache, Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan, Florina Cercel, Mariana Mihuţ, Rodica Mandache, Virgil Ogăşanu, Dora Cherteş, Cătălina Pintilie, Mircea Andreescu. A debutat, în 1964, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, alături de Ion Caramitru, în piesa „Eminescu“ de Mircea Ştefănescu, sub îndrumarea regizorului Sică Alexandrescu, întruchipînd-o pe Veronica Micle. În acelaşi an şi-a făcut, de asemenea, debutul în film, jucînd în pelicula „Casa neterminată“, regizată de Andrei Blaier. La începutul anilor 1990 a înfiinţat şi a condus Teatrul Levant, una dintre primele instituţii independente de gen apărute după căderea regimului comunist, continuînd însă să joace şi la Teatrul Mic, cu realizări notabile: recitalul „Arta iubirii“ sau rolul Arkadina, din „Pescăruşul “de Cehov, ambele în regia Cătălinei Buzoianu. De numele Teatrului Levant este legată o altă colaborare inspirată a actriţei cu regizoarea Cătălina Buzoianu, la spectacolul „Pelicanul“, după August Strindberg (1994), montat într-un spaţiu neconvenţional (un depozit al Sălii Dalles). După 2000 apare mai rar pe scenă, fiecare apariţie reprezentînd însă un succes de public şi de critică, două dintre creaţiile sale recente (Esme Allen în „Cum gîndeşte Amy“ de David Hare, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Mic, 2006, şi Gloucester în „Lear“, după W. Shakespeare) fiind răsplătite cu premii acordate de UNITER. Valeria Seciu a fost căsătorită cu actorul Octavian Cotescu. În 1968 s-a născut fiul lor, Alexandru; acesta este astăzi călugăr la Muntele Athos, purtînd numele de Monahul Daniil; el se numără printre traducătorii celei mai recente ediţii româneşti a culegerii de texte teologice Everghetinos (din gr., „Binefăcătoarea”).

COMENTARII DE LA CITITORI