Vasile Alecsandri

in Lecturi la lumina ceaiului

Vasile Alecsandri (n. 21 iulie S.N. 2 august 1821, undeva în ţinutul Bacăului, Moldova – d. 22 august S.N. 3 septembrie 1890, Mirceşti, judeţul Roman) a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc şi al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului Secol al XIX-lea. Vasile Alecsandri a fost fiul medelnicerului Vasile Alecsandri şi al Elenei Cozoni. După unii cercetători, anul naşterii ar putea fi 1821, 1819 sau chiar 1818. Locul naşterii sale este incert, deoarece s-a petrecut în timpul refugiului familiei Alecsandri în munţi din calea armatei lui Alexandru Ipsilanti. Se consideră că s-a născut undeva pe raza judeţului Bacău. Şi-a petrecut copilăria la Iaşi şi la Mirceşti, unde tatăl său avea o moşie şi unde a revenit pe întreaga durată a vieţii sale să-şi găsească liniştea. A început învăţătura cu un dascăl grec, apoi cu dascălul maramureşean Gherman Vida. Debutul său stă sub semnul unui romantism tipic, entuziast, liric („Buchetiera de la Florenţa“, „Doine şi lăcrimioare“), dar şi al unei necruţătoare critici a ridicolului social în piesa „Iorgu de la Sadagura“ sau în ciclul „Chiriţelor“. Acest romantism tipic, caracteristic literaturii române din perioada paşoptistă, are în literatura lui Alecsandri cea mai înaltă măsură în „Balta albă“ şi în „Deşteptarea Românie“ şi, de cele mai multe ori, se prelungeşte prin unele texte pînă după Unire. O a doua etapă, aşa-zisă de limpezire, de obiectivare a viziunii şi a mijloacelor artistice, se poate observa începînd cu prozele călătoriei în Africa şi terminînd cu expresia artistică matură din pasteluri şi din unele legende. Cea de-a treia etapă îl face să revină spre teatru, cu o viziune în general romantică, viziune filtrată însă printr-un echilibru al sentimentelor, printr-o seninătate a înţelegerii care îl apropie de clasicism. Epoca în care trăieşte Alecsandri este fundamental romantică, dar fără îndoială că a vorbi despre clasicism şi romantism la modul concret (implicînd aşadar o conştiinţă şi practică concretă), e o aventură la fel de mare ca aceea de a descoperi marile curente europene într-o literatură cu altă evoluţie culturală şi istorică decît cele din vestul Europei.

COMENTARII DE LA CITITORI