Vechi localuri bucureştene frecventate de scriitorii români (3)

in Lecturi la lumina ceaiului

STAVRI. Grădină bucureşteană de vară, al cărei nume venea de la proprietarul ei, Stavri Paraschivescu. Grădina, „en vogue” în veacul XIX, frecventată şi de Eminescu, era situată pe Strada Academiei. Spectacolele date aici au iscat destul de numeroase dificultăţi autorităţilor şi comitetului teatral, datorită acuzelor de obscenitate ce li se aduceau, astfel încît Ion Ghica, directorul Teatrului Naţional, trebuia să citească dinainte cupletele spre a le aproba şi, de asemenea, trebuia să asiste la repetiţiile unor spectacole, spre a supraveghea păstrarea unei note decente. Mai tîrziu, grădina şi sala şi-au schimbat numele, devenind „Liedertafel”. Pe locul lor s-a ridicat aripa nouă a Institutului de Arhitectură.

Aici se perindaseră I.D. lonescu, Maria Petrescu, Maria Ciucurescu, N. Hagiescu, Ştefan Iulian.

SECOLUL. Paradoxal, acesta nu este titlul unei reviste, ci numele neoficial, dar familiar, dat, de poeţii de frondă care o cercetau, Lăptăriei de pe Străduţa Bărăţiei 37, proprietatea lui Stephan Roll (Gheorghe Dinu). Aici, în deceniul al treilea al Secolului XX, se întîlneau şi „se adunau în jurul măsuţelor cu marmora stricată”, Scarlat Calimachi, Ilarie Voronca, Camil Baltazar, Mihail Cosma (care avea să devină, la Paris, Claude Sernet), apoi Saşa Pană, Ion Călugăru, S. Perahim, Marcel Iancu. Meşterul lăptar, neîntrecut în prepararea iaurtului, Stephan Roll, era el însuşi poet ultramodernist şi debutase încă din 1924 în „Contimporanul” lui I. Vinea. Lăptăria se numea, de fapt, „La Enache Dinu” (tatăl lui Gheorghe Dinu) şi avea, pe o vitrină, pictată o vacă, al cărei uger a fost corectat, în sensul unei imagini de mare şi insolită senzualitate, de penelul lui Victor Brauner. Denumirea „Secolul” vine de la expresia comună a grupului de poeţi avangardişti care, frecventînd-o, spuneau că „îşi fac veacul” acolo. De aci denumirea „Secolul”, a primei cafenele literare avangardiste din Bucureşti.

ORFEU. Grădină pentru spectacole de vară, situată în Bucureşti, pe Str. Ştirbei Vodă, frecventată în epocă de Eminescu şi de alţi numeroşi scriitori. În iunie 1880, aici se reprezenta comedia „Trei pălării”, tradusă din franceză de un oarecare Malla. Interesant de observat că, pe dosul unui afiş de mînă al acestui spectacol, Eminescu a scris poezia „Din cerurile albastre”. La începuturile mişcării muncitoreşti din ţara noastră, din iniţiativa cercurilor şi cluburilor socialiste, aveau loc numeroase manifestări publice în Sala Orfeu. Se puneau în scenă piese într-un act de C.Z. Buzdugan, Const. Mille şi Ilie Ighel şi se recitau versuri de M. Eminescu („Împărat şi proletar”, „Scrisorile”, în special „Scrisoarea a III-a” bucurîndu-se de un succes constant).

HUGUES. Restaurant bucureştean în Secolul XIX, frecventat deseori de scriitori, era situat pe Podul Mogoşoaiei, vis-à-vis de fosta clădire a Teatrului Naţional, în vecinătatea clădirii „Grand Hotel Brofft”.

În romanul lui Pantazi Ghica „Don Juanii din Bucureşti”, Manoil face orgii dionistice la Hugues, iar autorul nu ezită a vorbi în roman chiar şi de proprietarii restaurantului, soţii Hugues. N. Petraşcu spune că ultima oară l-a văzut pe Eminescu la Hugues: „Într-o seară, pe la începutul anului 1889, l-am revăzut într-o stare mai acută a bolii. Eram în Restaurantul Hugues. Întră surîzînd, se aşeză la masă, spuse c-a terminat un articol politic, pe care-l arăta în servieta de subsuoară, ceru o cafea cu rum şi, fără nici o legătură aparentă de idei, începu să istorisească un prim sentiment al lui pentru o cîntăreaţă vieneză «cu părul galben ca de aur şi cu glasul ca clopotul», zicea dînsul. Îşi aminti de o arie germană pe care ea o cînta pe atunci pe scenă, şi porni să cînte din ce în ce mai tare. Se opri, ieşi afară, unde-i veni rău, apoi plecă, uitîndu-şi servieta. Se întoarse trist şi posomorit, luă servieta şi zise : «Uitasem tîrtaşii». Îmi strînse mîna din nou, privi ceaşca de cafea din care băuse, clătină din cap şi porni…”.

Localul era mare şi bogat, de vreme ce putea să fie solicitat a organiza banchetul dat în onoarea lui C.A. Rosetti şi a celor 25 de ani de la apariţia ziarului „Românul”. Banchetul s-a dat în foaierul Teatrului Naţional, iar la masa preparată de Hugues au servit 100 de chelneri şi au luat parte 300 de invitaţi.

Sfîrşit

PETRU VINTILĂ (1982)

COMENTARII DE LA CITITORI