Viaţa mea printre miliardarii ruşi (11)

in Alte știri

Barbie versus GI Joe (2)

În aşteptarea zilei în care va mînui un pistol cu amortizor, băiatului i se cultivă dragostea pentru maşini şi elicoptere, pe care le primeşte cu nemiluita, în fiecare zi lăsată de Dumnezeu. Din păcate, spre nemulţumirea părinţilor lui, Alioşa nu se supune interdicţiilor morale şi se simte în continuare atras de păpuşi Barbie. Cîteodată, ajunge în colţul cu păpuşi din sala de jocuri, în ciuda supravegherii intransigente a Lizei: ,,E interzis! N-ai voie să te joci cu păpuşile, sînt pentru fete! Şi-aici e zona mea!“.

În ciuda eforturilor asidue ale apropiaţilor, care încearcă să creeze un mediu favorabil creşterii testosteronului, Alioşa cere tot felul de lucruri neaşteptate. De curînd, a ţipat la mine să-i aduc costumul lui Jessie, văcăriţa din desenul animat ,,Toy Story“.

– Vrei să spui costumul lui Woody, nu-i aşa? Jessie e fetiţa.

– Nu, eu vreau să fiu Jessie!

Am avut grijă, se înţelege, să nu-i informez pe părinţi că băiatul lor doreşte să se travestească. Şi nici că vrea să facă schimb de roluri cu surioara lui, şi să fie fată. Dar, măcar dacă i-ar interzice să tot ceară să i se facă manichiura şi să se dea cu strugurel, la cel mai mic semn că-i crapă buzele…

– I love ,,Crčme de la Mer“, because it makes me so beautiful! (Îmi place ,,Crčme de la Mer“, pentru că mă face să fiu atît de frumos! – n. tr.).

Iată ce i-a spus el lui Daisy, acum puţin timp, după ce a ieşit din baie. Alioşa se dă în vînt după ,,elixirul tinereţii“, made in France, la 120 de euro un flacon minuscul, pe care l-a împrumutat de la maică-sa.

Cu puţină vreme în urmă, l-am surprins jucîndu-se cu o cutie de farduri. Atunci cînd mi-am exprimat uimirea în faţa guvernantei lui rusoaice, aceasta mi-a făcut semn să mă opresc imediat, să nu pronunţ cuvîntul tabu ,,farduri“.

– Nu, nu, sînt doar nişte culori frumoase cu care să te joci…

O găselniţă inteligentă, pentru a împiedica pretenţiile patronilor mei cu cele ale moştenitorilor lor. Data viitoare, cînd Alioşa o să vrea să se joace cu păpuşile Barbie, o să-i explic că, de fapt, ele sînt nişte militari ai forţelor speciale, îmbrăcaţi în femei, ca să-l deruteze pe inamic.

Prinţesa Liza (1)

Ca să ne cunoaştem mai bine, am întrebat-o, într-o zi, pe Liza:

– Spune-mi, ce vedetă îţi place ţie cel mai mult?

Mă aşteptam la orice. Să-mi povestească despre vreo vedetă în vogă, o cîntăreaţă, o actriţă, Beyoncé, Lady Gaga, fiica nu-ştiu-cui… sau poate vreo prezentatoare de televiziune. Dar, se pare că i-am subestimat ambiţia.

– Vladimir Putin. Cînd o să fiu mare, aş vrea să fiu ca el.

Putin salvează nişte jurnalişti din ghearele unei tigroace, Putin salvează balenele, Putin pilotează un avion Canadair, cu care stinge incendiile… Inteligent, simpatic, atletic şi veşnic tînăr (trăiască Botox-ul!), preşedintele rus, un erou cu inima caldă, cîştigă, zi de zi, noi fani printre compatrioţii săi.

– Iar Dmitri Medvedev e un prost, spune fetiţa.

E clar, el nu se bucură de aceeaşi cotă de popularitate ca Vladimir Vladimirovici.

– Locuieşte aici (pe Rubliovka) şi nu vede că ăştia distrug pădurea ca să facă autostradă. E orb, sau ce?

Tînăra Liza Bové (autoarea face referire la José Bové, fermier, om politic şi sindicalist francez, ales în Parlamentul European, avînd susţinerea unei coaliţii ecologiste – n.tr.), revoltată de tăierea arborilor, crede că fostul preşedinte, actual prim-ministru, este unicul responsabil.

Preocupată de ecologie, fetiţa intenţionează să facă o lege prin care să-i pedepsească pe infractorii care aruncă deşeuri în natură. Astfel, gărzile care păzesc reşedinţa poate că vor înceta să arunce cutii de bere în spatele imobilului, unde s-au adunat deja atît de multe, că le-ar putea folosi ca proiectile, în eventualitatea unui atac neaşteptat. Printre altele, Liza îşi doreşte să inventeze o maşină ,,ecologică“, avînd drept sursă de alimentare apa. Sensibilitatea ei ecologică e atît de pronunţată, încît fetiţa evită să facă baie sau să se spele pe dinţi. Totul, pentru salvarea mediului!

În privinţa viitorului ei, Liza ştie de pe acum ce vrea: să conducă o bancă. Micuţa şi-a conceput deja planul de carieră, pe care mi l-a mărturisit în timpul unei discuţii, în faţa unui milkshake cu banane şi căpşuni.

– O să studiez economia şi finanţele la MGU (Universitatea de Stat Lomonosov, din Moscova – n.tr.). Vreau să-mi fac studiile la Moscova, iar, după aceea, voi călători foarte des în străinătate, ca să fac afaceri.

Cînd frăţiorul ei spune că, atunci cînd va fi mare, se va face doctor, Liza se enervează: nu e timpul pentru asemenea prostii, pentru că el va fi asociatul ei şi va trebui să se lanseze, în acelaşi timp, în comerţul cu maşini.

– Gata, am stabilit: o să călătoreşti împreună cu mine!

Ca antrenament pentru viitoarea ei viaţă de femeie de afaceri, Liza joacă Monopoly. Colecţionează variante ale jocului, de peste tot: Paris, Londra, Moscova, Monaco, New York…

– Eu ţin banca!, susţine, sus şi tare, fetiţa.

E şi normal. Zarurile cad pe căsuţa violet:

– Nu, nu vreau să cumpăr. Nu-i aşa de scump, dar nu-mi serveşte la nimic.

Liza refuză să aibă de-a face cu primele străzi ale jocului. Şi nu ezită să joace mai multe tururi, fără să cheltuiască măcar o copeică, dacă se întîmplă să nu cadă pe o căsuţă decentă, adică pe o stradă de pe a doua jumătate a hărţii de joc, plecînd de la casele roşii, cînd intrăm pe Bulevardul Matignon, după ce am trecut de Pigalle. Fetiţa evită, totodată, şi gările. Fără îndoială că sînt rău famate, şi-apoi ea nu a pus niciodată piciorul într-un tren. În apropierea Bulevardului Champs-Élysées şi a Străzii Paix, tensiunea creşte. ,,1, 2, 3, 4, 5…“. Liza e în culmea fericirii dacă reuşeşte să cadă pe una din cele două străzi albastru închis, dansează din buric şi ţipă de bucurie. Cînd se întîmplă să rateze căsuţa preferată, se dă de ceasul morţii, iar dacă pionul meu e foarte aproape să o ocupe, strînge din pumni şi priveşte fix, încruntată, cu buzele strînse. O fi vreo tehnică de intimidare? Se prea poate, însă refuz să mă las impresionată. În orice caz, animată de pasiunea arzătoare de a face avere, fără îndoială, ereditară, Liza construieşte case, hoteluri şi îşi ruinează, în mod implacabil, adversarul. E o capitalistă în devenire, aşa că tatăl ei are de ce să fie mîndru! (Şi nu spun asta pentru că nu ştiu să pierd.)

(va urma)

MARIE FREYSSAC

COMENTARII DE LA CITITORI