Viaţa mea printre miliardarii ruşi (12)

in Alte știri

Prinţesa Liza (2)

După cum aţi înţeles deja, Liza are un caracter foarte puternic. Şi urăşte multe lucruri, între acestea numărîndu-se avioanele de linie.

– Păcat, ai putea să vezi cum călătoresc oamenii obişnuiţi, la clasa business.

Nastia încearcă să apere o cauză dinainte pierdută. Nu-i nimic de făcut, fetiţa refuză categoric: ideea că trebuie să stea la rînd ca să urce la bordul avionului, iar apoi să împartă spaţiul şi serviciile însoţitoarei de bord cu nişte oameni necunoscuţi îi repugnă aproape la fel de mult ca băile publice. Trebuie spus că Liza strîmbă din nas chiar şi la ideea de a se bălăci în piscina unui hotel monegasc de 4 stele… Şi are şi argumente: ,,Prosoapele de baie miros…“. Un miros suspect, într-un astfel de loc? Este o ofensă adusă întregii umanităţi!

De altfel, am încetat să mai insist cînd Liza refuză să facă un anumit lucru. E mult prea riscant. În plus, e atît de pricepută în ale negocierii – probabil că a învăţat cîteva trucuri de la tatăl ei, ascultîndu-l cum vorbeşte la telefon cu partenerii de afaceri – încît poate oricînd să mă facă să renunţ, de exemplu, la 10 minute din cursul de franceză. În aceste condiţii, cele 15 minute zilnice de curs sînt o adevărată performanţă. În cazurile extreme, de pildă, cînd părinţii insistă ca ea să iasă un sfert de oră să ia aer, face o criză de nervi, iar eu joc rolul sacului de box, pentru că: ,,alţi copii au noroc, sînt liberi, n-au o guvernantă care să le spună tot timpul ce să facă!“. Ţipete, plînsete, atitudini aferate – Liza e o veritabilă Divă, plină de fiţe. În general, publicul e atît de impresionat de geniul său, încît o lasă să cîştige.

În privinţa gesturilor teatrale, Liza continuă, de asemenea, o veche tradiţie rusească:

– Ridic paharul în cinstea celor mai frumoase vacanţe din viaţa mea.

În picioare, lîngă masa din restaurant, cu un aer solemn, în mijlocul unei asistenţe alese pe sprînceană (fratele său, Daisy şi cu mine), ea punctează ultima cină a zilei, ţinînd un toast cu apă şi înşirînd tot ceea ce a văzut şi a făcut, cu ochii umeziţi de o emoţie sinceră.

Însă Liza excelează, în aceeaşi măsură, şi la cîntat. Le cîntă tuturor celor care vor să asculte o piesă revoluţionară franţuzească, intitulată ,,Je veux“ (,,Vreau“). Pe scurt, e vorba de o odă adusă libertăţii, în care artista, Zaz, îşi exprimă dispreţul faţă de societatea de consum: ,,Dacă-mi daţi un apartament la Ritz, nu-l vreau/ Bijuterii de la Chanel, nu iau!/ O limuzină, dar ce să fac cu ea?/ Nu banii voştri or să mă facă fericită,/ Vreau să mor cu mîna pe inimă, cinstită…“.

În gura Lizei, versurile par teribil de adevărate. Îndrăzneaţă, fetiţa a cîntat cu ocazia zilei de naştere a prietenei sale, Vera, unde, în jurul unei mese încărcate cu bunătăţi, milionari şi miliardari, înduioşaţi de talentele progeniturilor lor, au ascultat în tăcere, ghiftuindu-se cu caviar. O adevărată rebelă, această micuţă rusoaică. În sfîrşit, poate că mesajul e un pic prea subliminal, pentru că, la puţin timp după ce şi-a încheiat prestaţia, Liza a venit să mă anunţe, cu ochii strălucind, că mama sa i-a promis o seară disco, de ziua ei.

Liza e supravegheată cu străşnicie. Mai ales de cînd tatăl ei mi-a reproşat, o dată, că n-am fost prezentă, adică nu în aceeaşi cameră, cînd fetiţa s-a lovit – uşor de tot – la cap. Amîndoi părinţii şi vreo 6 invitaţi erau cu ea în acea clipă, însă atunci am înţeles importanţa crucială a rolului meu. Va trebui să o urmez ca o umbră. Dar asta nu înseamnă că nu mai fac şi paşi greşiţi, cîteodată.

De curînd, bălăcindu-se în jacuzzi, pe puntea unui vapor, Liza a înghiţit un pic de apă şi i s-a părut prea fadă… Fiindcă oricum nu se pune problema banilor, a hotărît pe loc să o facă pe gustul ei. Cu suc de portocale. Mai multe sticle. Bun, dulce, lipicios… Nici o problemă – membrilor echipajului le-a plăcut la nebunie. Doar pentru asta sînt ei acolo, nu?

(va urma)

MARIE FREYSSAC

COMENTARII DE LA CITITORI