Viaţa mea printre miliardarii ruşi (13)

in Alte știri

Dinastia

Doamna contesă şi soţul ei ne-au invitat să le vizităm castelul. Vechi de 600 de ani, acesta se află pe o colină, înconjurat de o vie ce se întinde cît vezi cu ochii. Onorabila doamnă are o purtare maiestuoasă, e împodobită cu un colier de perle şi nu pare deloc stînjenită de amestecul de clase sociale. Îşi conduce vizitatorii în locuinţa strămoşilor săi. Patronul meu jubilează. Pentru el, e o adevărată onoare să fie primit de această familie, ce face parte din vechea nobilime italiană.

Trebuie să ştii cu ce fel de oameni te înconjori, atunci cînd visezi tu însuţi să-ţi creezi propria descendenţă. Alături de noi se află 3 dintre cei mai importanţi prieteni ai familiei Sokolov: un înalt responsabil politic – un tip foarte închis în sine -, unul dintre medicii personali ai unui cap încoronat din Europa şi un tip care se învîrte printre staruri, cam ramolit, însoţit de tînăra sa păpuşă gonflabilă, cu implanturi mamare şi Botox injectat în exces. Ne plimbăm prin încăperi peste care s-a aşternut praful. Doamna contesă se lasă fotografiată, ca şi cum ar fi o piesă de muzeu. Cînd Alioşa încearcă să se caţere pe un căluţ vechi, din lemn, doamna abia dacă schiţează o expresie de neplăcere. După ce facem turul castelului, sîntem invitaţi să luăm prînzul într-o cameră spaţioasă şi friguroasă, cu ferestre mari. În momentul în care un servitor cu mănuşi albe îi prezintă mîncărurile cele mai rafinate, Liza e de nerecunoscut. Abia îndrăzneşte să mă întrebe dacă o însoţesc la toaletă. În faţa neîndurătoarei realităţi a codurilor aristocraţiei, prinţesa nu se mai simte în largul ei. Manualul ilustrat, cu sfaturi despre viaţa la Curte, era, parcă, mai amuzant.

În sfîrşit, aceasta nu este decît o repetiţie. Liza îşi va pune, în curînd, cunoştinţele în practică. Tatăl său cunoaşte un prinţ adevărat, care se bucură de respect şi care domneşte şi în ziua de azi. Nutrind dorinţa de a-l întîlni pe Alteţa Sa Serenissimă, prinţul Albert al II-lea, Liza exersează, cu asiduitate, cea mai frumoasă reverenţă de care este în stare, precum şi pronunţia corectă a titlului acestuia.

Dar, ce păcat! Liza nu-i va însoţi pe părinţii ei la Monaco, în călătoria programată pentru ziua următoare, deşi e doar un drum scurt, cu elicopterul.

– E un dineu pentru persoane importante.

Pentru a-i îndulci dezamăgirea, o conduc pe prinţesa în devenire la magazinul ,,campionului mondial la îngheţată, din 2008“. O porţie de îngheţată cu căpşuni va fi îndeajuns să o consoleze, de data aceasta.

Odă dragei de babuşca (1)

Cu chipul brăzdat de sute de riduri, cu zîmbetul lor blînd şi fără dinţi, îmbrobodite cu baticuri colorate, băbuţele din Buranovo ne-au înduioşat pe toţi. Ni s-a făcut, brusc, poftă să mîncăm prăjituri gătite de ele şi să le ascultăm stînd la taclale în jurul focului, ca să-şi încălzească puţin sufletul. Mulţi îşi amintesc de grupul de 10-12 bunicuţe în costume naţionale, ajunse pe scena Eurovisionului tocmai dintr-un sătuc pierdut în imensitatea cîmpiilor Rusiei. Adorate în ţara lor, ele au reuşit să ocupe locul al II-lea, la Concursul Eurovision din 2012, cu melodia techno-folk ,,Party for everybody”. Bunicuţele au ajuns să cunoască euforia scenei şi să joace în clipuri publicitare. Trecerea timpului şi viaţa grea le-au brăzdat chipul, dar asta nu le-a diminuat în nici un fel bucuria de a trăi. Înainte de ascensiunea lor convingătoare, nu aveau acces la electricitate. La Moscova, alte femei de vîrsta lor se bucură de un confort minim. Curioşii nu ezită să strige după ele ,,babuşca!” (,,bunică”, sau ,,femeie în vîrstă” – în limba rusă). Tonul poate părea aspru, însă felul în care sînt privite e, întotdeauna, unul plin de afecţiune. Lumea le iubeşte.

(va urma)

MARIE FREYSSAC

COMENTARII DE LA CITITORI