Viaţa mea printre miliardarii ruşi (14)

in Alte știri

 

 

Odă dragei de babuşca (2)

Rusoaicele trăiesc, în medie, cu 12 ani mai mult decît bărbaţii ruşi (în anul 2011, conform Ministerului rus al Sănătăţii şi al Dezvoltării Sociale, speranţa de viaţă a crescut la 64 de ani pentru bărbaţi şi la 76 de ani pentru femei – n.a.). Chiar dacă soţul i-a dispărut de mult timp, cîtă vreme e sănătoasă, babuşca are grijă de nepoţi, ori de strănepoţi, pe care, adeseori, mamele îi cresc singure. Sau ea chiar munceşte, ca să-şi completeze pensia mică. Se găsesc numeroase locuri de muncă prost plătite. Babuşca nu ezită să-şi pună pe ea o haină groasă, ca să măture zăpada adunată pe scările de la metrou. Uneori, o vezi pe trotuar vînzînd legume, sau o mie de alte lucruri. Iar dacă, uneori, concurenţa e dură, ea nu se dă în lături să-şi bîrfească rivalele: ,,Florile ei n-au nici un miros… Ale mele au!“. Sau: ,,Cît a cerut pe cutiuţa muzicală? 450 de ruble, pun pariu! Ce nesimţire!…“. Să nu scoateţi nici un cuvînt, ba mai mult, nu încuviinţaţi la ceea ce vă spune, altfel o să declanşaţi o bătaie între bunicuţe şi poate vă alegeţi şi cu un baston pe spinare. De fapt, amîndouă bătrînele s-au înţeles să-şi vîndă marfa cu 500 de ruble, însă una dintre ele, la 10 metri mai încolo, a scăzut preţul cînd s-a tîrguit cu dumneavoastră şi v-a pus, discret, restul, într-o farfurioară de pe tarabă.

În timp ce unele bunici îşi fac veacul pe asfaltul străzii, pe altele le întîlneşti, cîteodată, şi prin muzee, la garderobă, la intrare, şi chiar în săli. Dacă, din întîmplare, mamaia care stă la ghişeu vă găseşte simpatică, va căuta, cu un entuziasm surprinzător, să vă facă să plătiţi cît mai puţin cu putinţă:

– Sînteţi studentă?

– Nu.

– Sînteţi sigură că nu sînteţi studentă?

– Da, sînt sigură.

– Sigur-sigur?

Bune ambasadoare ale culturii ruse, ele nu vor ezita să vă dea şi lecţii de bune maniere:

– Eşarfa stă în mînecă, devuşka! (n.a. – ,,fată tînără“, sau ,,femeie tînără“. Termenul poate fi folosit chiar dacă persoana indicată e mai în vîrstă. Dacă vi se spune ,,jenşina“, adică ,,femeie“, asta înseamnă că nu mai sînteţi considerată atractivă fizic. Destul de jignitor, nu?) Ia să vedem şi pantofii!

În sfîrşit, cînd intri într-o casă, este obligatoriu să-ţi tragi în picioare o pereche de papuci. E o chestiune de igienă… Şi aici e la fel, mai ales iarna, doar că vechii tapoşki (papuci de casă) au fost înlocuiţi cu şlapi albaştri, din plastic, de genul celor folosiţi, adesea, în spitale. Cînd vizitezi fabuloasa Casă-muzeu Gorki, şlapii de spital sînt înlocuiţi cu nişte papuci verzui, jerpeliţi şi cu două numere mai mari. Cu alte ocazii, şi numai din bunăvoinţă, bunicuţa, aşezată pe un scaun din colţul încăperii, îţi va atrage, cu grijă, atenţia:

– Devuşka, ai văzut sala tezaurului? Da, cu tine vorbesc, fata blondă! Trebuie să mergi! Neapărat!

De ce? Pentru că femeile se dau în vînt după tot ce străluceşte, de aceea. Bunicuţa e convinsă că femeilor le va plăcea mai mult partea aceea de muzeu decît săbiile şi armurile din sala pe care o supraveghează ea.

În caz că nu va încerca să vă aleagă itinerariul prin muzeu, babuşca ţine, totuşi, cu orice preţ, să vă fie ghid în partea ,,sa“ de sală. În Casa-muzeu a lui Nikolai Gogol:

– Acolo a fost biroul lui.

Bătrînica vă va lăsa, totuşi, în pace, dacă-i arătaţi că nu înţelegeţi limba rusă.

– Citiţi explicaţiile de pe fişă, sînt în engleză.

După ce ai terminat de citit, sub supravegherea ei atentă şi nerăbdătoare, bunicuţa-cercetaş îţi va cere să păstrezi o linişte perfectă atunci cînd se pregăteşte să pună în funcţiune o aplicaţie cu efecte de lumină şi sunet. Şemineul în care cunoscutul scriitor şi-a ars manuscrisul romanului ,,Suflete moarte“ (volumul al II-lea) se va aprinde, ca prin minune, pe fond de trosnete, zgomote de caleşti şi forfotă stradală, toate cu scopul de a te transpune în atmosfera Secolului al XIX-lea. Cu un surîs pe buze, mamaia va savura acest moment, plină de mîndrie:

– Vedeţi, totul e foarte modern… A costat o avere!

(va urma)

MARIE FREYSSAC

COMENTARII DE LA CITITORI