Viaţa mea printre miliardarii ruşi (23)

in Lecturi la lumina ceaiului

Clientul nostru, stăpînul nostru (2)

Într-adevăr, după cum se spune, „clientul nostru, stăpînul nostru”. Însă semnificaţia expresiei diferă puţin în ţările estice.

– Care e problema dumneavoastră? Portocalele le-am cumpărat CHIAR EU de la supermarket, în această dimineaţă! Sînt bune!

Tocmai îi cerusem, politicos, băiatului de la cafenea să-mi aducă un alt suc de portocale, întrucît cel din faţa mea era de nebăut. A apărut însuşi şeful, care, înfuriat, nu s-a sfiit să îmi adreseze invective pe terasa cafenelei, chiar sub ochii prietenilor mei. M-am hotărît să plătesc şi să plec, doar cu satisfacţia că nu i-am lăsat bacşiş denunţătorului.

Vi se pare că ospătarii parizieni sînt prea morocănoşi? Cel puţin sînt eficienţi. Într-un lanţ de restaurante fast-food în stil rusesc, un maladoi celavek (tînăr, în cazul de faţă, ospătar –n.a.), cum sînt numiţi aici, se sprijină de perete şi pare vizibil ocupat să-şi contemple papucii.

– Ştiţi cumva dacă supa pe care am comandat-o acum 45 de minute ajunge curînd? Trebuie să mă întorc la serviciu…

– Aşteptaţi, ce credeţi, că am 8 mîini?

Uneori, neobrăzarea frizează absurdul.

– Asta nu e nimic faţă de ce-am văzut săptămîna trecută, adaugă prietena mea. Într-un restaurant, o fetiţă a dat peste un ciob de sticlă într-o cupă cu îngheţată.

Şeful localului respectiv nu şi-a pierdut sîngele rece, ba chiar a rămas curajos pe poziţie, fără ca în mintea lui să se nască ideea unui posibil scandal. O reducere consistentă din nota de plată, pentru părinţii furioşi? O altă porţie de îngheţată pentru fetiţă, care a scăpat ca prin urechile acului de o hemoragie internă? Nici vorbă. Prea periculos. Dacă schiţează fie şi cel mai mic gest reparator, ar putea fi considerat responsabil pentru cele întîmplate.

Din fericire, există excepţii notabile şi printre cei care lucrează în restaurante, cafenele şi baruri. Unii ospătari se dovedesc atît de amabili, încît fac recomandări cu privire la meniu. Cu toate acestea, sînt plătiţi cu o nimica toată, ca şi colegii lor.

Parcurgînd cu privirea meniul unui restaurant cu specific pescăresc, salivez la vederea unui somon muksun (somon cu carnea albă).

– A, nu!, exclamă ospătarul, strîmbîndu-se semnificativ. Comandaţi, mai bine, somonul nelma.

Fiind uşor de înduplecat din fire, accept fără să clipesc. Cînd îi vine rîndul prietenului meu să comande, acesta face aceeaşi alegere ca mine.

– A, nu! Dumneavoastră vă recomand muksun. Înţelegeţi? E logic, nu? Muksunul e regele Siberiei, aşa că e rezervat bărbaţilor. Nelma e regina Siberiei, aşa că e mai indicată pentru doamne.

Dovada aceasta, evidentă, de adaptare la gusturile clienţilor arată o deschidere spre un serviciu occidental… Dar asta nu e tot. În ciuda numeroaselor lor defecte, cafenelele, cluburile, restaurantele, ceainăriile îţi rezervă, deseori, surprize agreabile. Mese tăcute, cu fumători de pipă jucînd domino, altele zgomotoase, cu femei îmbrăcate în hainele lor cele mai frumoase, sau mese pline de veselie, unde se închină pahare de băutură în cinstea iubirii, ori chiar a iernii, care trece, apoi, concertele a capella improvizate… E uşor să cazi pradă farmecului acestor locuri prietenoase, unde revii mereu, jurîndu-ţi, totuşi, la fiecare greşeală a ospătarului, că e pentru ultima oară.

O conştiinţă politică solidă (1)

În Vest se vorbeşte mult despre Vladimir Putin, care a fost huiduit de spectatorii unei demonstraţii de arte marţiale. Dar sîntem în Est, iar supraomul apare la televizor, într-o emisiune despre implicarea sa în lupta împotriva narcoticelor. Campania pentru alegerile legislative din 2011 e în plină desfăşurare. De altfel, afişele comisiei electorale, care îi îndeamnă pe cetăţeni să se prezinte la vot în data de 4 decembrie, seamănă ca două picături de apă cu cele care îndeamnă oamenii să voteze pentru partidul aflat la putere, Rusia Unită. E absolut legal, afirmă responsabilii. De ce n-ar face-o? Unii, mai agitaţi, îndrăznesc, totuşi, să-şi arate indignarea. Văd pe Facebook tot felul de sloganuri al căror sens a fost deturnat, caricaturi scandaloase ale lui Vladimir Vladimirovici în haine de dictator, parodii despre cenzură… Jocul inocent al rotirii scaunelor între cei doi şefi ai Executivului nu e pe placul tuturor. Cu toate acestea, e firesc şi reconfortant. După cum spune şeful meu: ,,Singurul lucru care ne va mai aduce aminte de Medvedev-preşedinte e eliminarea trecerii la ora de iarnă. Un decalaj de 3 ore faţă de Europa, în lunile de iarnă, în loc de 2 ore, ca înainte, e un lucru rău pentru afaceri – îmi explică el. Însă preşedintele nostru (celălalt, unicul) va îndrepta greşeala atunci cînd va reveni la Putere”. Realegerea lui nu e o problemă. Nu există nici o îndoială ca va fi reales.

(va urma)

MARIE FREYSSAC

COMENTARII DE LA CITITORI