Viaţa mea printre miliardarii ruşi (25)

in Alte știri

Iarna în Rusia (I)

Trecînd prin grădina acoperită de zăpadă, colega mea englezoaică a observat urmele unor tălpi… goale! Panică. I-a trecut prin minte că ar putea fi vorba de omul zăpezilor – la urma urmei, în ziare scrie că oamenii de ştiinţă ruşi au demonstrat existenţa acestei creaturi, într-o regiune din Siberia, cu o probabilitate de 95%. Însă, o anchetă minuţioasă a dezvăluit, într-un final, că e vorba de urmele lui Iuri, una dintre gărzile de corp ale familiei Sokolov.

– Ne holodna? (Nu-ţi e frig?)

– Nu, e frumos afară!

Da, e adevărat, trebuie să recunosc – soarele străluceşte, deşi afară sînt minus 15 grade Celsius. Stînd acolo, în cizmele mele din piele de oaie, îmblănite pînă la vîrful degetelor (un aspect deloc de neglijat la această latitudine), îmbrăcată cu geacă din puf de raţă, pe care am luat-o peste un pulover confortabil, din caşmir, şi cu o pereche de blugi, pe sub care am nişte colanţi, dîrdîind, în ciuda căciulii de lînă şi a fularului înfăşurat de 3 ori în jurul gîtului, mă încearcă invidia privindu-l pe acest bărbat, cum umblă încoace şi încolo, cu neruşinare, doar în pantaloni scurţi, fără să tremure de frig.

– E bine pentru organism!, mă asigură el.

În mod clar, individul ăsta n-a suferit niciodată de hipotermie. Secretul său pentru a rămîne tînăr şi sănătos este să te freci cu zăpadă imediat după ce ai făcut sport. Oare el nu simte deloc frigul care îi radiază spre sinusuri, îi crapă pielea de pe mîini şi îi sapă brazde adînci pe faţă? Sînt curioasă: ce va face în lunile ianuarie şi februarie, cînd temperaturile vor coborî la minus 30 de grade? Va da înapoi? Mă cam îndoiesc. Iuri este un fan al scăldatului în apa îngheţată.

– Îţi căleşte trupul, spune el cu convingere.

Aşa o fi. Nu vreau să încerc, nici măcar pentru sănătatea sufletului meu. În fiecare an, la 19 ianuarie, pentru a sărbători botezul lui Isus Christos, potrivit Calendarului ortodox (de rit vechi), cîteva mii de moscoviţi se dezbracă bucuroşi de haine, pe malurile fluviului, sau la marginea lacurilor, şi apoi se bălăcesc într-o copcă, în apa îngheţată, sfinţită, mai întîi, de un preot. Să nu vă imaginaţi că pasionaţii de băi la copcă sînt nişte bărbaţi cu barbă deasă şi cu alură de vikingi. La Sankt-Petersburg, cînd mă plimbam pe meterezele Fortăreţei Petru şi Pavel, am văzut o bătrînică, scundă şi durdulie, trecută bine de 70 de ani, cum îşi îmbrăca, ascunsă în spatele unui prosop, costumul de baie din două piese, după care, voioasă, s-a aruncat în apa rece ca gheaţa a Nevei, la minus 5 grade Celsius. Trebuie să crezi cu tărie că asta te menţine în formă. Cel mai bun lucru pentru sănătate, afirmă Iuri, sînt scufundările în apă îngheţată, între două şedinţe de bania. Sauna rusească se face la temperaturi incredibil de ridicate (între 80 şi 100 de grade Celsius). Pe un cuptor din cărămizi, bine încins, se aruncă apă, care se transformă în vapori atît de denşi, încît te orbesc, iar la urechi îţi ajung nişte hîrîituri scurte. Asemenea băi nu au nimic erotic în ele: tot ce auzi sînt gemetele victimelor care au acceptat, de bunăvoie, să fie biciuite, viguros, cu veniki – ramuri de mesteacăn. În acest fel se stimulează circulaţia sîngelui, pentru o curăţare în profunzime. Mai mult, mirosul frunzelor îţi gîdilă nările în mod plăcut.

– Se pot folosi şi ramuri de stejar, pentru durerile de spate.

Iuri, el însuşi un asiduu amator de bania, îi duce acolo, o dată pe lună, şi pe cei 2 băieţi ai lui. Şi, după alternanţa căldură-apă îngheţată, pentru a completa cura, nimic nu se compară cu o infuzie de ceai de plante, urmată de o gustare formată din peşte afumat şi castraveţi cornişon. Dar, e la fel de adevărat că anumite persoane aleg o băutură mai tare ca să-şi recapete puterile.

– Pentru noi, vodca e medicament!, îmi spune şoferul Lizei, cînd deschid subiectul epidemiei de alcoolism din Rusia.

Ca dovadă, în sprijinul afirmaţiei sale, adaugă:

– Cînd te doare gîtul, bei vodcă, amestecată cu puţină miere şi piper. Combinaţia asta e bună pentru tuse şi răceală. Dacă te doare burta, mai adaugi un pic de sare. Poţi, de asemenea, să inhalezi aburii, pentru a-ţi elibera sinusurile şi bronhiile. Cel mai important, cînd vrei să-ţi scadă febra, te dai pe corp cu vodcă. Face minuni!

Sînt reţete de la bunica, 100% eficiente, îmi promite el. Cu remediile acestea şi cu ceai verde cu lămîie, în fiecare zi, pot fi sigură că trec iarna, fără probleme.

– Dar pentru durere de cap… există ceva?, îndrăznesc eu să întreb.

– Ăăă… păi, în cazul ăsta, încercaţi cu nişte coniac!

Din cînd în cînd, mai beau şi eu cîte un păhărel. Chiar vreau să cred că asta o să-mi aline durerea. Însă efectul e temporar, aşa că mai bine mă gîndesc la efectele secundare ale ,,tratamentului” cu vodcă: Rusia deţine recordul mondial în privinţa deceselor cauzate de consumul de alcool. (Organizaţia Mondială a Sănătăţii susţine, în Raportul asupra stării de sănătate a lumii, publicat în 2004, că decesele cauzate de consumul de alcool se ridică, în Federaţia Rusă, la un nivel cuprins între 10 şi 14% – nota autoarei.)

Ca să continui că micile curiozităţi locale, zilele trecute am observat un bărbat stînd în picioare, pe acoperişul unui imobil – cel mai elementar sentiment de prudenţă îmi impune să ridic des capul cînd merg pe stradă, ca să evit ţurţurii de gheaţă formaţi pe marginea jgheaburilor. Oare încerca să se sinucidă? Aproape că mi-am pierdut echilibrul, în timp ce păşeam pe o fîşie de gheaţă ascunsă, cînd mi-am dat seama că individul, înarmat cu o lopată, încerca, pur şi simplu, să dea la o parte zăpada adunată pe acoperiş. E o măsură de precauţie foarte des întîlnită, pentru a-i proteja pe trecători de pericolul avalanşelor. Totul se face fără nici un echipament de protecţie, din moment ce căderea unui muncitor presupune, din punct de vedere statistic, mai puţine riscuri pentru pietoni, decît căderea zăpezii.

Tot mergînd cu cizmele mele imense, din cauciuc, fără tocuri, concepute pentru a fi confortabile şi a oferi protecţie împotriva frigului şi a umezelii, şi a căror lipsă de feminitate am crezut că o voi putea compensa dacă aleg o pereche de culoare mov – le observ cu invidie pe fetele în fustă scurtă, ce se deplasează cu paşi mici, dar siguri, în pantofi cu tocuri. Blonde, majoritatea, slabe-şnur, ele poartă cu mîndrie colanţi subţiri şi haine de blană ce abia dacă le acoperă fundul, indiferent dacă merg la muncă, sau la universitate. Asemenea principii vestimentare le vor aduce un post binemeritat de director de marketing la Guerlain. Mi-am încercat şi eu norocul. Rezultatul: coapsele mi s-au învineţit de frig! Data viitoare, cînd o să mai am chef să mă sui pe tocuri, măcar voi avea grijă să am un bărbat la dispoziţie, de care să mă sprijin.

(va urma)

MARIE FREYSSAC

COMENTARII DE LA CITITORI