Viaţa mea printre miliardarii ruşi (26)

in Alte știri

Mezinul familiei

Alioşa s-a îmbolnăvit. Mama lui, prevăzătoare, a hotărît: copilul nu va merge la grădiniţă în cele două săptămîni de după vacanţa de Crăciun – colegii de grupă ai micuţului, provenind, ca şi el, din familii favorizate, i-ar transmite, în mod sigur, microbi, suveniruri din călătoriile lor prin lume.

Nastia ar fi trebuit să se arate încă şi mai prudentă. E de netăgăduit: fiecare contact cu lumea exterioară e dăunător. Dovada:

– A luat virusul sîmbăta trecută, cînd a fost la circ cu Daisy…

Din punctul de vedere al doamnei Sokolov, s-a întîmplat acelaşi lucru ca la Monaco, atunci cînd, fără să se gîndească, guvernanta l-a lăsat pe copil să intre cu picioarele în mare, în condiţiile în care afară erau 20 de grade Celsius – ce mai, în plin ger siberian! E, totuşi, păcat, pentru că ieşirea la circ, pe lîngă şcoală şi sport, e cam singura activitate la care Alioşa a luat parte în Moscova, de cînd am ajuns eu – asta dacă nu luăm în considerare turele date prin casă.

Dacă se întîmplă ca micuţul să facă febră în timpul nopţii, este pus imediat în carantină: nu va părăsi domiciliul timp de 3 săptămîni. Alioşa îşi petrece timpul, tolănit pe canapea, urmărind desenele animate preferate, mîncînd sandvişuri cu ciocolată şi cîrnăciori, în vreme ce guvernanta şi scumpa lui mamă se agită de zor în jurul său. E singurul mod în care îşi poate recăpăta forţele… Liza, încurajată de guvernanta rusoaică să se ţină la distanţă, poartă o mască de protecţie din hîrtie, nu se apropie de fratele ei la mai puţin de 5 metri, refuză să ia cina în aceeaşi încăpere cu el şi fuge cît o ţin picioarele, cînd leprosul îndrăzneşte să întindă braţele spre ea.

O întreb pe Nastia, care îl îngrijeşte, dacă nu se teme să contacteze, şi ea, virusul:

– Eu nu iau niciodată bolile pe care le au copiii mei, îmi răspundea ea, pe un ton categoric, după care, două zile mai tîrziu, apare cu nasul înfundat şi scuturată de o criză de tuse.

Sigur e din cauză că a tras-o curentul. Dar, dacă virusul reprezintă o ameninţare pentru mine sau pentru celelalte guvernante? Bineînţeles că această eventualitate nu e luată în discuţie. Pentru micile probleme de sănătate de zi cu zi, Nastia cere, prin telefon, părerea a 3 medici diferiţi. De data aceasta, situaţia e mult prea serioasă, copilul are febră: 37 cu 7.

Un doctor soseşte, de urgenţă, la prima oră a dimineţii. Asist, îngrijorată, la consultaţie. Nastia îmi cere să aduc, de la bucătărie, un bol cu vodcă încălzită. Mă întreb dacă nu cumva vrea să-l facă pe Alioşa să bea ca să nu mai geamă – o metodă pe care am descoperit-o cu ocazia unei călătorii în Ucraina, cu cîţiva ani înainte -, însă fac ce mi se spune, fără să crîcnesc. Doctorul umezeşte un prosopel în alcool şi începe să tamponeze trupul bolnavului, ca să-i scadă febra. Copilul urlă de mama focului. Vine, apoi, rîndul inhalaţiilor, cu ajutorul unui aparat sofisticat, care funcţionează cu baterii; urmează capsulele homeopatice, cu rol preventiv, siropul de tuse, picăturile pentru nas, crema elveţiană din plante, pentru eliberarea căilor respiratorii, şi multe alte pilule miraculoase.

Cînd se face ora de baie, încerc să-l smulg pe Alioşa din picoteala sa, din faţa televizorului. Nastia îmi ţine o predică:

– Bineînţeles că nu; copilul nu va face baie, doar e bolnav!

Uitasem de acest lucru. De obicei, familia pune mare preţ pe igienă… Iată ce program are Alioşa: face baie, în fiecare seară, şi duş, dimineaţa, înainte să meargă la grădiniţă, sau cînd se întoarce de la plimbare. Dacă există polen alergen, îşi schimbă complet hainele, de cel puţin 3 ori pe zi, ba chiar mai des, în cazul în care îşi pătează îmbrăcămintea în timpul mesei, ori dacă se stropeşte cu apă cînd se spală pe mîini (e imposibil să-l păcăleşti, el e primul care ne aduce aminte că îi trebuie un tricou curat, dacă se întîmplă, cumva, să uităm); în acelaşi scop, are o pereche de papuci speciali pentru cînd iese din baie şi, la 3 zile o dată, cîte un set de prosoape curate. Din fericire, de data aceasta, Nastia a fost prezentă şi mi-a atras atenţia. Victimă a neatenţiei mele, bietul copil ar fi putut ajunge la spital. Aş fi înţeles, atunci, că e mai important să te vindeci murdar, decît să mori curat.

La capătul acestei lungi boli, în ciuda tuturor tratamentelor – ale căror nume a ajuns să le ştie pe de rost -, Alioşa suferă, din păcate, un nou puseu de febră. Colega mea, care primise însărcinarea să-l îmbăieze, a făcut imprudenţa să-i ude părul… Nu s-a gîndit nici o secundă, neghioaba, la consecinţele aproape funeste ale acţiunii sale.

Începe, astfel, o nouă săptămînă de izolare pentru guvernante, constrînse să rămînă înăuntru, la căldurică, alături de micul bolnav.

Consultaţia (I)

Rusia a păstrat regimul gratuit al sistemului de sănătate public, aşa cum prevede Constituţia. Însă, s-ar părea că serviciile de care ar trebui să beneficieze pacientul diferă un pic, dacă acesta oferă un mic cadou celor din personalul medical. Vei avea parte, astfel, de toată atenţia de care ai nevoie. Lucrul acesta e chiar necesar, în cazul unor probleme de sănătate grave, sau pentru o intervenţie chirurgicală. De fiecare dată cînd călătorim cu avionul, colega mea, Daşa, dă o raită pe la magazinele duty free, ca să-şi umple coşul cu sticle de whisky, coniac sau tequila, mult mai ieftine decît la Moscova. Important pentru sănătate…

– Sînt pentru doctorii care o tratează pe mama, îmi explică ea.

La fel ca majoritatea ruşilor, Daşa şi apropiaţii săi preferă să fie consultaţi de medici specializaţi. Medicii generalişti, care încearcă să trateze toate bolile, sînt suspecţi în ochii lor. Plecînd de la acest postulat, Daşa îşi sporeşte, inevitabil, micile atenţii…

La Moscova, un bolnav rămîne închis între 4 pereţi, la el acasă, chiar şi pentru o simplă răceală. Această regulă sacrosanctă îşi are originea, în rîndul ruşilor, în frica, iraţională, de a se molipsi, moştenită din perioada Uniunii Sovietice, atunci cînd cercetările medicale se concentrau asupra bolilor infecţioase.

Din datorie profesională, sau dintr-o inconştienţă totală, una dintre colegele mele englezoaice a riscat totul. Imediat ce a ajuns să lucreze pentru familia Sokolov, a şi început să tuşească. Şi, astfel, au demarat operaţiunile de luptă: fata a fost trimisă înapoi, acasă, cu mască sanitară pe faţă; copiii au fost duşi într-o cameră de la etaj, după care a fost angajată o femeie, care să dezinfecteze fiecare colţ al încăperii şi orice obiect susceptibil să se fi aflat în apropierea leproasei. Era a doua oară cînd se întîmpla asta – aşa ceva era prea de tot.

(va urma)

MARIE FREYSSAC

COMENTARII DE LA CITITORI