Viaţa mea printre miliardarii ruşi (5)

in Lecturi la lumina ceaiului

În inima templului (2)

Trecem prin faţa garajului, care adăposteşte cele 8 maşini ale Sokolovilor, apoi, pe lîngă anexa unde stau şoferii şi gărzile de corp. Unii dintre ei lucrează ca poliţişti în timpul săptămînii. Serviciul de gardă de corp din timpul liber le rotunjeşte veniturile modeste de funcţionari cu mult mai mult decît micile şpăgi din timpul controalelor şi arestărilor. Unul dintre ei ne escortează.

– Îi cunoşti pe vecini?, o întreb pe Liza.

– Nu, casa de alături e tot a noastră!

Imobilul respectiv fusese scos la vînzare cu un an în urmă, şi părinţii ei l-au cumpărat. În acest fel, au eliminat riscul de a fi deranjaţi de eventualele lucrări de renovare ale noilor cumpărători. Casa cu 3 etaje funcţionează acum ca spaţiu de rezervă, iar curtea a devenit teren de parcare pentru maşinile angajaţilor. După ce îl fac pe Alioşa să alerge puţin pe drum, ne întoarcem la locul de joacă. Sînt mai mulţi copii care se joacă aici, însoţiţi de dădacele lor – „niania“ -, toate rusoaice, dar fără gărzi de corp. Atunci îmi dau seama de prestigiul poziţiei mele. Pe drumul de întoarcere, Liza mă anunţă:

– Ştii că o să ne mutăm? În noua casă, unul din etaje va fi ocupat în întregime de o piscină, iar altul, de camera părinţilor. De la un nivel la altul se va circula cu liftul, bineînţeles. O casă mai scumpă, mai mare, mai frumoasă, înconjurată de locuinţele altor bogătaşi, doar că se află într-un cartier mai puţin periculos.

O femeie eliberată

Calmul care domneşte în această familie, o adevărată oază de pace şi fericire, i se datorează Nastiei. Fără ea nu i-ar fi mers aşa bine lui Sokolov. Epuizată de atîtea responsabilităţi, sătulă să vadă că totul, absolut totul, stă pe umerii ei fragili, stăpîna casei a hotărît să-şi ofere o cură de talasoterapie, în Franţa. O vacanţă binemeritată, o combinaţie inteligentă de masaj, modelare corporală, împachetări, cataplasme cu alge şi băi cu spumă. Aerul proaspăt îi va abate gîndurile de la problemele de zi cu zi…

Cînd e acasă, Nastia se străduieşte să folosească sauna şi mica piscină cît mai des cu putinţă, face yoga de trei ori pe săptămînă, masaj de două ori, merge constant la manichiură şi la coafor, iar, din cînd în cînd, îşi face injecţii de întreţinere, ca să rămînă tînără şi frumoasă. Efortul ei dă rezultate, bineînţeles, însă presupune un consum foarte mare de energie. Presiunea e cu atît mai puternică cu cît, nelucrînd niciodată şi fiind, cu toate acestea, licenţiată în istorie, ea trebuie să-i ofere sprijin intelectual soţului său, continuînd să se cultive, în ciuda unui program la fel de încărcat ca acela al unui ministru.

Mulţumită remuneraţiei generoase alocate de Artiom escadronului de servitoare şi guvernante, care, în acest fel, se simt încurajate să-şi facă treaba, Nastia se eliberează de unele sarcini care, altfel, ar fi fost apăsătoare. Şi dacă se întîmplă vreodată ca una dintre angajate să ceară, în mod excepţional, o zi liberă şi nu găseşte printre ceilalţi colegi pe nimeni care să o înlocuiască, Nastia, patroană binevoitoare, acceptă, totuşi, să o învoiască. E treaba celorlalţi să găsească o soluţie. Singurul aspect negativ al acestei organizări, care, altfel, merge ca unsă, este alegerea cadourilor pentru prietenii de familie, cu ocazia zilelor de naştere. Nastia nu poate să scape de această îndatorire, însă a găsit soluţia salvatoare:

– Minunat! Acum nu mai e nevoie să fug dintr-un magazin în altul ca să-i cumpăr o geantă prietenei mele, Tania!, exclamă ea, parcurgînd cu privirea magazinul on-line al mărcii Chanel.

După ce găseşte modelul potrivit, e suficient să-şi trimită şoferul să-l ridice de la magazin.

Printre îndatoririle sale se numără, totodată, amenajarea şi alegerea culorilor pentru fiecare încăpere din noile lor locuinţe, în colaborare cu arhitectul. Şi-apoi, trebuie să împlinească, indiferent cu ce preţ, dorinţele copiilor ei, care îi dau multă bătaie de cap, în pofida celor 5 guvernante ce se ocupă de ei, cu normă întreagă. „Vreau să fie fericiţi“, acesta e cuvîntul de ordine. Altfel spus, să le îndeplinim fie şi cel mai mic capriciu şi să ne asigurăm că sînt mereu cu zîmbetul pe buze şi că nu plîng aproape niciodată. De aceea, cînd guvernanta îi aduce la cunoştinţă, spre exemplu, că Alioşa vrea să mănînce al 5-lea ou de ciocolată Kinder pe ziua respectivă, mămica lui n-are nimic împotrivă. Oricum, băieţelul o să fie consultat de cei mai buni doctori. De ce să-i producem frustrare, în mod inutil? La fel procedează şi cu Liza, atunci cînd aceasta nu obţine ce-şi doreşte şi refuză cu încăpăţînare să meargă la şcoală, pe motiv că e „bolnavă“ – deşi, în tot acest timp, strigă, aleargă şi sare prin toată casa, cît o ţin puterile. Viitorul acestor doi copii este asigurat, iar lumea din jurul lor, formată din fiinţe devotate, din angajaţi transformaţi în prieteni, promite să le împlinească fiecare dorinţă.

Nastia s-a întors, ieri, din vacanţă, cu valizele pline de cadouri şi de haine noi.

– Urăsc să merg la cumpărături, dar cum n-am avut nimic altceva de făcut… Cinci zile de răsfăţ într-un loc uitat de lume, la marginea Atlanticului, trebuie să fi fost, într-adevăr, plictisitor. Un colţ de natură, cîteva sate, 3 prăvălii cu produse locale… Dacă ne gîndim la călătoriile cu yachtul la Monaco, plimbările pe malul mării sînt, fără discuţie, de o banalitate înspăimîntătoare. Şi apoi, să nu întîlneşti pe nimeni care să-ţi admire capacitatea de a te mulţumi cu o viaţă simplă… S-a simţit mai liberă, e adevărat, dar, ciudat lucru, se pare că i-a cam lipsit suita.

(va urma)

Marie Freyssac

COMENTARII DE LA CITITORI