Viaţa mea printre miliardarii ruşi (7)

in Lecturi la lumina ceaiului

Păpuşica Barbie e pusă la încercare (2)

În această seară am noroc: nu concurez cu femeile-păpuşă, care populează cluburile de noapte foarte selecte. În orice caz, nu cred că voi mai avea vreodată ocazia să pun piciorul într-un asemenea club, întrucît ,,condiţia de participare” este să ai măsurile potrivite pentru a defila pe un podium – regula aceasta nu se aplică decît fetelor, bineînţeles. Din cîte se pare, concurenţa pentru o partidă bună – filonul de aur, adică – este feroce. ,,Am văzut nişte fete şi am început să flirtăm”, mi-a povestit, într-o zi, un italian, care frecventează des asemenea locuri. ,,Apoi a apărut un rus, a scos un teanc de bani din buzunar şi le-a luat de acolo”. ,,Cum adică le-a luat?”. ,,Da, toată gaşca de fete s-a dus după el”.

Bineînţeles, nu toate fetele de acest fel visează la un prinţ, şi nici măcar la un partener, precum Ken (personajul-pereche al păpuşii Barbie). Ele vor doar atît: să se mărite cu un bărbat bogat – ceea ce e o noţiune cît se poate de relativă. Ca dovadă, televiziunea locală exploatează la maximum acest entuziasm pentru căsătoriile ,,jackpot”. În ,,Davai Pojenimsa!” (,,Să ne căsătorim!”), o emisiune foarte populară printre ruşi, care e difuzată, în episoade de cîte 19 ore, pe Canalul 1 de Televiziune, se poate vedea cum 3 pretendenţi se străduiesc să o seducă pe fericita participantă la acest show, o fată frumoasă, de 27 de ani, puţin cam prea machiată. Pretendenţii fac paradă de talentele lor: o poezioară puerilă, la cerere; un cîntec de dragoste insipid; o demonstraţie de karate… Asistată de un psiholog şi un astrolog, prezentatoarea joacă rolul de peţitoare. E mare specialistă în replici traumatizante, gen ,,fosta-i lele cît ai fost” şi se informează despre resursele financiare ale pretendenţilor la iubire. Altfel, ar fi nedrept pentru concurente: cine ar mai plăti limuzina închiriată, decorată cu diverse cupluri îmbrăţişate, aşezate pe capotă, pentru o poză-amintire, în faţa Catedralei Vasilii Blajenîi, din imediata vecinătate a Kremlinului? Mari romantici, ruşii sînt înnebuniţi după nunţi. De altfel, le şi sporesc numărul, avînd în vedere că 2 din 3 căsătorii se sfîrşesc cu un divorţ.

Sîntem într-o cafenea, la 70 de kilometri de Capitală. Apare şi un tip care e însurat – ceea ce nu-l împiedică să se bucure de compania fetelor frumoase şi să facă tuturor cunoscut lucrul acesta. Dînd pe dinafară de preaplinul inimii, se ridică şi, cu paharul de vodcă în mînă, ţine un toast în cinstea lor, apoi se apleacă spre prietena mea, ca să-i ofere, drept semn al admiraţiei lui, o buburuză drăguţă, din plastic, made in China. Ingratul! I-o fi luat-o cadou fiică-sii, dar şi-a schimbat părerea, subjugat de atîta frumuseţe… Este 8 Martie, motiv pentru care invită şi micul nostru grup, pentru a sărbători, împreună, Ziua femeii. Încîntat, pune pe masă, ca pentru a declanşa ostilităţile, o stică de Putinka – o vodcă ieftină, al cărei nume nu are nici o legătură cu preşedintele Rusiei. Imposibil să refuzi. Ar fi o jignire pentru noul nostru prieten. Un domn în vîrstă, aşezat la masa alăturată, refuză fără ezitare, însă are un motiv întemeiat: ,,Eu nu beau cu occidentalii!”. Se pare că aveam de-a face cu un nostalgic, dacă nu chiar cu un ins ranchiunos. După un al doilea toast, încercăm să ne strecurăm afară, urmate, pînă în stradă, de generosul nostru tovarăş de pahar, care insista pentru un al treilea toast.

În trenul ce ne aduce dinspre suburbii spre Moscova, 2 controlori scutură de zor un bărbat pilit bine, ca să-l trezească. Dansăm între scaune, pe acordurile unui tango, interpretat de cîţiva muzicanţi ambulanţi. Sîntem nevoiţi să suportăm insistenţa vînzătorilor de mărunţişuri care îşi laudă marfa: stilouri cu cerneală invizibilă, substanţe care accelerează creşterea florilor şi alte produse miraculoase. Cadouri nemaipomenite pentru soţie, mamă, fiică, sau amantă. Mai originale decît combinaţia clasică trandafiri-şampanie-poezioare, dar mai puţin romantice – asta, dacă facem abstracţie de faptul că trandafirii de aici nu au parfum, că şampania rusească e doar un vin spumos, prea dulce, şi că poezioarele sînt, toate, copiate de pe Internet.

Petrecerea de 8 Martie, sărbătoare legală în Rusia, începe în seara, sau, mai degrabă, în după-amiaza din ajun, cînd bărbaţii le fac cadouri colegelor şi ţin toasturi în cinstea lor. Cum ruşii nu pun mare preţ pe măsură, nici pe 9 martie nu se lucrează.

– Toată lumea bea! A doua zi după petrecere, nimeni nu mai e în stare să muncească, şi ar fi prea mulţi absenţi, îmi explică, cu un aer de expert, şoferul. Ziua liberă suplimentară este recuperată… duminica următoare. Părinţii merg la serviciu şi copiii, la şcoală – în ciuda protestelor Bisericii Ortodoxe.

Cu excepţia zilei de 8 Martie, atmosfera e caracterizată, mai degrabă, de un sexism prea puţin diferit de cel întîlnit în alte părţi, dar are măcar meritul de a fi exprimat pe faţă:

– Sînteţi sigură că vă interesează asta? Doar sînteţi femeie!, mă întreabă un electrician, pe care l-am chemat pentru o pană de curent – problemă ce apare frecvent în apartamentele moscoviţilor, atunci cînd maşina de spălat rufe, cea de spălat vase şi uscătorul de păr sînt folosite, toate, în acelaşi timp. Nu-i nici un bărbat pe-aici?

Din păcate, da – se nimereşte unul pe-acolo: Vadim, prietenul meu, căruia electricianul îi explică de unde vine problema. Pînă cînd Vadim şi electricianul termină de vorbit, reuşesc să-mi vin în fire.

– De ce nu a vrut să vorbească direct cu mine?, îl întreb eu pe Vadim, cînd închide uşa în urma electricianului. Doar e apartamentul meu!

– Crede că femeile nu înţeleg nimic din chestiile de meşterit prin casă.

Urmează o clipă de tăcere. Apoi, Vadim adaugă:

– Păi ce, n-are dreptate?

Unii, mai indulgenţi, se mulţumesc să se îndoiască doar de capacităţile intelectuale ale blondelor.

(va urma)

Marie Freyssac

COMENTARII DE LA CITITORI