Viaţa mea printre miliardarii ruşi (8)

in Lecturi la lumina ceaiului

Banii aduc fericirea

– Vă rog să-mi daţi asta, aia şi cealaltă… Şi mai vreau şi chestia aia de acolo!

Scumpul meu patron a dat în nebunia tarabelor. S-a hotărît să facă el însuşi piaţa, prilejul fiindu-i oferit de o banală plimbare în familie.

De-abia sosit la Cannes, cu un teanc de bancnote de 500 de euro în mîna dreaptă şi cu mîna stîngă liberă, gata să pipăie şi să aleagă o marfă sau alta, patronul meu trece de la salamul de măgar la căpşuni, iar de la căpşuni la homari, într-un timp record, cu hotărîrea unui general care îşi inspectează trupele, în timp ce eu încerc să-i ajut pe comercianţi să împlinească, de bine, de rău, toate capriciile sale.

Punctul culminant al aventurii are loc în magazinul Petrossian. Înarmat cu bancnotele de 500 de euro, cu o foame de cumpărături de zile mari, îi face cu ou şi cu oţet pe cei 3 vînzători, pentru încetineala cu care îşi fac treaba. Un sfert de oră mai tîrziu, ieşim încărcaţi cu 3 saci izotermi – din partea casei – plini cu caviar, trufe şi somon.

E un lucru demonstrat: ruşii venerează banii lichizi. Fără să socotim pieţele şi micile magazine care colonizează pasajele subterane, în Rusia foarte rar poţi să-ţi plăteşti cumpărăturile cu cardul. Chiar şi lanţul de magazine Auchan, care a pătruns pe piaţa din Rusia din 2002, nu acceptă decît Visa, de unde şi necesitatea de a avea bani cash, în orice situaţie. Şi-apoi, e mult mai practic să foloseşti bani lichizi, cînd ai nişte cheltuieli urgente. Cazurile cele mai frecvente: o întîlnire hotărîtoare cu şeful unei instituţii de învăţămînt, care trebuie convins să nu-ţi exmatriculeze preţioasa odraslă, o operaţie realizată de un renumit chirurg, de la cel mai bun spital, o discuţie cu Poliţia Rutieră, pentru că ai fost surprins conducînd pe sens invers, la o oră de vîrf… Şi exemplele pot continua.

Uneori, se dau bani fără motiv, aşa, dintr-un simplu impuls.

– Ţine, pentru 8 Martie!, îmi spune patronul meu, întinzîndu-mi o bancnotă de 100 de dolari, după ce nu trecuse nici o săptămînă de la Ziua Femeii. Fără îndoială, un gest altruist, care i-a trecut prin minte cînd m-a văzut în bucătărie, sorbind un ceai, în vreme ce el îşi număra teancul de bani. E cel mai mic bonus pe care mi-l poate da, ţinînd cont de statutul meu social, dar e binevenit pentru a-mi plăti şedinţele de manichiură.

În sfîrşit, lucrul cel mai important: banii lichizi sînt mai uşor de economisit… în detrimentul Fiscului. Cînd îmi plătesc chiria cu bancnote de 5.000 de ruble, respect, într-un fel, o regulă. Oricum, ideea unui virament bancar nu i-a trecut niciodată prin minte proprietarului meu, care primeşte bani lichizi la fiecare 4 luni. Patronii îmi pun banii în mînă, eu aştept la Metrou, cu geanta burduşită de bancnote, transpirînd şi cu inima bătînd să-mi iasă din piept, şi, departe de ochiul Fiscului, înmînez banii fericitului destinatar. La fel se întîmplă şi cu multe dintre salariile angajaţilor ruşi, care sînt declarate ca fiind minime. Aceştia sînt, apoi, plătiţi regeşte, cu bani gheaţă. Dacă aşa se procedează pe aici, trebuie să mă conformez, nu?

Actele la control! (1)

– Dacă aveţi nevoie, vă putem furniza acte oficiale care să dovedească plătirea impozitelor, îmi sugerează Nastia.

Ce uşurare… Aveam ceva nelinişti în această privinţă, fiindcă, uneori, eram plătită cu bani lichizi, iar, alteori, banii erau transferaţi în Franţa, printr-un cont din Lituania. Logica ruşilor e impenetrabilă… Am cunoscut o jurnalistă franceză, angajată la un post de radio local de Stat, care, într-o zi, a avut nevoie de o adeverinţă de muncă. Iniţial, angajatorul i-a respins cererea, motivînd că numele ei nu era menţionat pe contractul de muncă – postul de radio, ca să scape de procedura complexă şi interminabilă prevăzută la angajarea persoanelor din străinătate, ceruse ca tînăra franţuzoaică să lucreze sub un nume rusesc, fals, lucru care, în trecere fie spus, implica o scădere cu 10% a salariului.

– Păi, aşa cum mi-aţi făcut un contract de muncă fals, aţi putea să-mi faceţi, la fel de bine, şi o adeverinţă de muncă falsă, nu?

Cu puţină bunăvoinţă, totul se rezolvă. Pot să depun mărturie.

(va urma)

Marie Freyssac

COMENTARII DE LA CITITORI