Viaţa mea printre miliardarii ruşi (9)

in Alte știri

Actele la control! (2)

În restaurantul în care obişnuiesc să iau prînzul, s-au adunat vreo 20 de persoane, invitate de familia Sokolov. Artiom îmi face semn să mă apropii. Cu un gest protector, mă cuprinde de după umeri şi îmi şopteşte:

– Nu vă faceţi griji, am găsit o soluţie.

Îi mulţumesc, cu aerul nefiresc pe care numai stressul ţi-l poate da în genul acesta de situaţii. Încă de dimineaţă tremur de teamă, în aşteptarea rezultatului intervenţiilor lui telefonice, asta după ce, mai devreme, colega mea, Daisy, a intrat brusc în camera de hotel, ca să ne anunţe că trebuie să ne întoarcem, de urgenţă, la Moscova. Noua mea viză de Rusia nu era valabilă decît după 2 zile…

Şi cînd mă gîndesc că mai aveam puţin şi rămîneam prizonieră într-un hotel de 5 stele, din Elveţia. Ce coşmar! M-aş fi plictisit de piscina exterioară încălzită, de momentele de singurătate petrecute pe terasa ce oferea o privelişte spre munţii înzăpeziţi, în timp ce Liza lua lecţii de schi. Încerc, însă, să mă îmbărbătez cum pot: e doar o problemă de timp. Familia Sokolov pare să aprecieze aceste locuri. În sfîrşit, aşa cred, din moment ce au cumpărat o parte din hotel. Familia Sokolov are un adevărat simţ practic: stă, deocamdată, în apartamentul cel mai luxos, cel de 300 de metri pătraţi, aşteptînd să se stabilească în castelul pe care se pregăteşte să-l renoveze, undeva, prin împrejurimi.

Un Rolls-Royce de epocă vine să ne conducă la aeroport. În stradă, Artiom izbucneşte:

– Nu e posibil aşa ceva, trebuie să mai închiriem un avion numai pentru bagaje!

Acestea, efectiv, nu mai au loc în compartimentul destinat lor şi umplu, pînă la refuz, scaunele din spatele avionului de 14 locuri. Eu, totuşi, m-am străduit. Mi-am luat cît mai puţine lucruri, aşa cum mi-a cerut Nastia, însă e destul de greu să compensez de una singură pentru cele două valize luate, în medie, de fiecare membru al familiei, fără să mai pun la socoteală bagajele prietenilor şi cumpărăturile de vacanţă.

La sosirea în Moscova, funcţionara însărcinată cu controlul paşapoartelor îmi aruncă o privire acidă. Pînă aici, nimic neobişnuit. Îi zîmbesc cît mai drăguţ cu putinţă. Femeia schimbă cîteva cuvinte cu şeful său, care stă în picioare în spatele ei, apoi pune ştampila. Uf, a avut grijă să schimbe data… Cu siguranţă că nu pentru ochii mei frumoşi.

Dacă eşti homosexual, ascunde-te.

Nu dorim să ştim nimic despre asta (1)

– N-ai cumva demachiant la tine?

Marat s-a dat cu dermatograf negru şi, după o noapte nebună, petrecută într-un club de noapte pentru homosexuali, nu vrea să se întoarcă acasă cu urme prea vizibile.

– Mama nu ştie nimic.

În ceea ce-l priveşte pe tatăl său, acesta l-a abandonat imediat după venirea lui pe lume. Marat are 18 ani şi vine din Daghestan, o regiune musulmană din sudul Rusiei. La Moscova ar putea să se aleagă cu o bătaie zdravănă, dacă se afişează ca homosexual, mai ales că e şi de origine caucaziană. Însă, aici, ar fi mai rău, şi-ar risca şi viaţa.

Cînd ne întîlnim în cafenele, vorbeşte, uneori, despre orientarea lui sexuală, cu o voce înceată şi uitîndu-se, grijuliu, în toate părţile. Se teme să nu tragă vreun răuvoitor cu urechea.

– Ştii, am vorbit despre asta cu medicul de la şcoală. Mi-a spus că am probleme psihologice şi că toate astea sînt din cauza absenţei tatălui meu…

Cînd Marat se destăinuie cuiva, cel care îi ascultă mărturisirea îi spune, bineînţeles, că nu e ,,normal”. Ruşii, în majoritatea lor, simt o anumită aversiune faţă de homosexuali (aproximativ 55%, conform unui sondaj realizat, în aprilie 2012, de Centrul Pan-rus de Analiză a Opiniei Publice, pe un eşantion reprezentativ, format din 1.600 de persoane – n.a.). ,,Nu îi urăsc, însă sînt conservator”, mi-a explicat cineva, senin, preferînd să se ţină departe de prietenii homosexuali cu care îi făcusem cunoştinţă. Nu poţi fi niciodată îndeajuns de prudent, cine ştie?, poate sînt contagioşi. Pentru populaţie, diferenţa sexuală e mult mai ,,stînjenitoare” decît diferenţa etnică, religioasă, sau socială. Uniunea Sovietică şi Biserica Ortodoxă duc aceeaşi luptă.

(va urma)

MARIR FREYSSAC

COMENTARII DE LA CITITORI