Victima se răzbună (2)

in Mica enciclopedie

De teama că vor fi luaţi în rîs, soţii Chua n-au destăinuit  nimănui strania întîmplare. Oare ce om normal – gîndeau ei- ar fi putut crede că Teresita a împrumutat, de dincolo de mormînt, aparatul fonator al doamnei Chua pentru a-şi denunţa criminalul? Mai exista şi un alt aspect demn de luat în considerare.

În lipsa oricărei probe care l-ar fi incriminat pe cel indicat drept asasin de către o fantomă, cei doi soţi ar fi putut fi acuzaţi de calomnie. Aşa că aceştia au decis să dea uitării intervenţia din lumea de dincolo dar, din păcate pentru liniştea lor, întîmplarea s-a repetat seară de seară, împingîndu-i la disperare. De fiecare dată, vocea prezenta mai multe amănunte şi insista ca infirmierul Allen Showery să fie acuzat că o omorîse pe Teresita pentru a-i fura bijuteriile. Vocea menţiona chiar un  inel împodobit cu o perlă, pe care îl dăruise iubitei sale. Soţii Chua nu mai aveau linişte. Erau înspăimîntaţi de consecinţele denunţării infirmierului asasin dar, încă şi mai mult, de  insistenţa cu care o voce din lumea de dincolo se manifesta seară de seară. După multe ezitări, s-au hotărît ca, în cele din urmă, să se prezinte la poliţie. Au fost ascultaţi, cu multă atenţie, de doi inspectori cu multă experienţă. Iniţial, aşa cum era normal, aceştia n-au dat crezare unei astfel de declaraţii, cu totul neobişnuite, dar, de vreme ce tot  nu aveau nici o pistă, au decis să-i interogheze mai amănunţit pe cei doi soţi. În felul acesta, au aflat că cei doi ştiau unele amănunte pe care poliţia nu le declarase presei. Printre altele, i-au întrebat dacă victima fusese violată. Ei au răspuns imediat, fără nici o ezitare, că  unicul scop a fost jaful. În urma celor aflate, poliţia a perchiziţionat apartamentul infirmierului, unde au găsit bijuteriile victimei. Au  interogat-o şi pe iubita acestuia, care le-a mărturisit că primise de la el un inel împodobit cu o perlă, exact  aşa cum spusese „vocea”. În cele din urmă, Showery a mărturisit crima şi a suportat  rigorile legii. Celor doi inspectori care, dincolo de absurdul situaţiei, au decis să verifice pista indicată de spiritul unei fiinţe decedate, nu le vine nici acum să creadă că acest caz a fost rezolvat de o fantomă. Iată ce declara inspectorul Stachula, la cîtva timp de la elucidarea cazului: „Chiar şi  acum, mi se întîmplă să mă îndoiesc că lucrurile au putut să se întîmple în acest fel. Şi totuşi, tot ce povesteau soţii Chua era exact”. Acesta este un caz care ar trebui să fie privit cu scepticism chiar şi de  acele persoane care sînt convinse de existenţa vieţii de apoi. Ar spune cu toţii că, dacă admitem  posibilitatea ca o victimă să-şi denunţe asasinul de dincolo de mormînt, n-am mai avea nevoie de serviciile criminaliştilor. Aşa este, numai că astfel de situaţii sînt extrem de rare, iar noi sîntem mult  prea neştiutori pentru a putea explica de ce unele spirite au puterea să comunice cu pămîntenii, în  timp ce zdrobitoarea majoritate a celor ucişi nu reuşesc acest lucru. Oricum, este bine de ştiut că acest caz nu este  nicidecum o invenţie. El a fost bine documentat şi a fost subiectul unui film artistic.

Sfîrşit

MARGARETA CHETREANU

COMENTARII DE LA CITITORI