Vieţile secrete ale preşedinţilor SUA din ultimii 35 de ani (3)

in Lecturi la lumina ceaiului

W.J. CLINTON (2)
Dar cine îşi mai aminteşte de toate astea? Sau de economia înfloritoare pe care a prezidat-o? Sau de discursurile sale elocvente şi convingătoare? Dintre toate evenimentele politice din cei 8 ani (1993-2001) petrecuţi de Clinton în biroul de preşedinte, cei mai mulţi îşi amintesc doar două cuvinte: Monica Lewinsky. După cum ştim cu toţii, ea a fost interna de la Casa Albă cu care Clinton a făcut tot felul de lucruri destrăbălate, cu excepţia contactului sexual, ceea ce, credea el, îi dădea dreptul să nege că ar fi avut „relaţii sexuale” cu ea. Desigur, Monica Lewinsky a fost întrebată despre relaţia ei cu preşedintele doar pentru că anchetatorul Kenneth Starr era interesat să construiască acuzarea împotriva lui Clinton în cazul Paula Jones. Dacă stăm bine să ne gîndim, ancheta iniţială a lui Starr era despre Whitewater, o afacere imobiliară eşuată din Arkansas, care indica oarece afaceri financiare ilegale ale familiei Clinton. Şi am spus cumva şi de Travelgate? Sau de Filegate? Sau de… mă rog, aţi înţeles ideea.
Scandal după scandal, „Alunecosul Willie” a reuşit să se ferească de gloanţele trase asupra lui de ceea ce soţia lui a numit „o uriaşă conspiraţie politică”. De fapt, popularitatea sa a rămas destul de crescută pe parcursul preşedinţiei, în ciuda ororii, larg răspîndite, faţă de conduita personală. Însă dovada aventurii sale cu Monica Lewinsky a fost una de netăgăduit, ceea ce ne-a făcut pe toţi să conştientizăm că era nu doar inteligent şi fermecător, ci şi dezgustător şi mincinos. Poate că, pînă la urmă, ar fi trebuit să se rezume la muzică.
Recrutare?
În mai 1969, în timpul războiului din Vietnam, Bill Clinton şi-a primit ordinul de recrutare şi s-a alăturat unităţii ROTC, din cadrul Universităţii Arkansas. Dar în loc să se prezinte în toamnă la unitatea lui, s-a dus înapoi la Oxford, unde învăţase înainte. Fusese o mişcare pentru care, pretinde el, primise permisiunea unităţii ROTC (Corpul de Recrutare al Ofiţerilor în Rezervă). Cu toate acestea, niciodată nu s-a găsit o scrisoare care să probeze acest lucru. În octombrie, a spus centrului de recrutare să încheie amînarea – însă la vremea aceea, administraţia Nixon stabilise deja că aveau să fie recrutaţi mult mai puţini bărbaţi, şi părea că şansele lui Clinton de a fi recrutat erau aproape inexistente. Şi ca şi cum toate acestea nu ar fi fost destul de dubioase, Clinton i-a adresat o scrisoare colonelului său, exprimîndu-şi interesul pentru o nouă recrutare – conform scrisorii, a făcut acest lucru „dintr-un singur motiv: pentru a-mi păstra viabilitatea politică în cadrul sistemului”.
Alunecosul Willie
Bill Clinton şi-a exprimat adesea admiraţia pentru Jack Kennedy. Într-adevăr, Bill a fost la Washington în 1963, în calitate de membru al grupului de tineret Boy’s Nation, unde l-a întîlnit pe JFK şi a dat mîna cu el. Însă politica nu era singurul lucru pe care cei doi îl aveau în comun. Ca şi Kennedy, Clinton părea un dependent de sex nechibzuit, de genul „să sperăm-că-nu-mă-prinde-nevasta“.
Potrivit lui Cristopher Andersen, autorul cărţii „Bill şi Hillary: căsnicia“, se zvoneşte că la recepţia propriei sale nunţi, Clinton a mîngîiat o femeie în toaletă; apoi, două foste cîştigătoare ale concursului Miss Arkansas au susţinut că făcuseră sex cu el, iar soţul unei femei pe nume Juanita Broaddrick a pretins că aceasta fusese violată de Clinton în 1978. (Soţul femeii a făcut o veritabilă scenă la o petrecere de partid din 1980, ameninţînd că îl omoară pe Clinton dacă se mai apropie de Juanita.) Se presupune, de asemenea, că a avut o relaţie de 25 de ani cu avocata Dolly Kyle şi o alta de 15 ani cu Susan McDougal (care avea să fie închisă pentru sfidarea curţii, în timpul investigaţiilor cu privire la Whitewater). Soldatul din Arkansas pe nume Larry Douglas Brown, care era logodit cu dădaca lui Chelsea, fiica lui Clinton, a declarat sub jurămînt că era personal însărcinat cu contactarea a sute de femei care urmau să facă sex cu guvernatorul Clinton. Brown a susţinut şi că acesta demonstra o pasiune pentru a face sex în locuri în care putea fi uşor descoperit. Se pare că un astfel de comportament periculos făcea parte din plăcere.
Cu Jones
Şi-am ajuns la Paula Jones. Aceasta pretinde că, în 1991, Clinton a invitat-o în camera unui hotel din Little Rock, unde i s-a înfăţişat gol. În timp ce investiga această acuzaţie, procurorul Kenneth Starr – care căuta să demonstreze că Bill Clinton era predispus către relaţii extraconjugale – l-a intervievat pe preşedinte cu privire la Monica Lewinsky, despre care se zvonea că avusese o relaţie cu acesta. Clinton a negat. Însă cînd prietena lui Lewinsky, Linda Tripp, a adus înregistrarea unei conversaţii în care Lewinsky recunoştea că avusese o aventură cu Clinton, Starr a obţinut dovada de care avea nevoie. Clinton a fost nevoit să îşi retragă dezminţirea şi, în 1998, Starr avea dovezi că preşedintele minţise în declaraţia din procesul Paulei Jones. Clinton a fost acuzat şi că şi-ar fi instruit secretara să inducă în eroare procurorii şi că s-ar fi folosit de influenţa sa politică pentru a-i face rost lui Lewinsky de un serviciu în New York, pentru a o îndepărta de la Washington. A devenit primul preşedinte, de la Andrew Johnson încoace, care să fie pus sub acuzare de Camera Reprezentanţilor. Cu toate acestea, Senatul nu a reuşit să strîngă majoritatea de două treimi, necesară pentru a-l da afară din funcţie.
Şi pentru ce a suferit Bill Clinton toată această atenţie înjositoare? Ce se întîmplase între el şi Lewinsky? Felaţie. Sex la telefon. Mîngîieri. Să fi fost de ajuns pentru a risca preşedinţia?

(va urma)
CORMAC O’BRIEN

COMENTARII DE LA CITITORI