Vieţile secrete ale preşedinţilor SUA din ultimii 35 de ani (7)

in Lecturi la lumina ceaiului

GEORGE W. BUSH (4)
Lui Bush i-a surîs norocul atunci cînd democraţii au găsit poate singura figură politică majoră capabilă să piardă o dezbatere în favoarea lui George W. şi l-au desemnat candidatul lor la preşedinţie. John Kerry ocupase timp de aproape două decenii funcţia de senator şi cîştigase numeroase onoruri militare servindu-şi ţara în Vietnam. Cu toate acestea, era un om rigid, care nu reuşea mai niciodată să spună ce trebuia. Kerry s-a dovedit atît de antipatic, încît campania lui Bush a reuşit să întoarcă împotriva lui pînă şi cele 3 medalii Purple Heart cu care fusese decorat în Vietnam, susţinînd că nu le merita, de fapt, decît pe două dintre ele.
Lucrurile s-au înrăutăţit şi mai mult în timpul celui de-al doilea mandat al lui Bush, cînd mulţi ajunseseră să-l catalogheze drept cel mai ineficient preşedinte din istoria Americii. Marele moment hotărîtor a avut loc în vara anului 2005, cînd uraganul Katrina s-a năpustit asupra nepregătitului New Orleans. Digurile înfrînte au cedat, iar potopul şi-a croit drum în voie pe străzile oraşului. Imaginile cu victimele inundaţiilor şi cu cadavrele care pluteau printr-un important oraş american au revoltat naţiunea şi lumea întreagă. Ca, de altfel, şi reacţia lui Bush la toate astea – sau, mai bine zis, lipsa ei. Căci, în timp ce New Orleans şi alte cîteva comunităţi de coastă zăceau sub ape, preşedintele ardea gazul de pomană într-o altă lungă vacanţă la ferma sa din Crawford. Cînd, cîteva zile mai tîrziu, şi-a făcut în cele din urmă apariţia în New Orleans, în căutarea unui ocazii de a-i fi fotografiat eroismul, era prea tîrziu.
Economia scîrţîia, preţul gazelor explodase (împreună cu profiturile pentru companiile petroliere), Osama bin Laden se afla încă în libertate, iar trupele americane ocupau un Irak lipsit cu desăvîrşire de arme de distrugere în massă, aşa că Bush a părăsit preşedinţia cu un record pentru unul dintre cele mai puţin apreciate mandate din istorie. În ultimul an al mandatului său, 80% din populaţia americană considera că ţara se îndreptase în direcţia greşită în timpul preşedinţiei sale. La alegerile din 2006, Republicanii pierduseră controlul asupra ambelor Camere ale Congresului, iar Bush şi-a dus la îndeplinire restul mandatului, din postura de cel mai ratat dintre rataţi.
Încă una şi mă duc
Deşi zvonurile cu privire la presupusul consum de cocaină al lui Dubya au rămas nedovedite, nu există nici o urmă de îndoială că în tinereţe fusese un băutor înrăit – şi dosarele poliţiei o pot dovedi. În timp ce conducea (se unduia, de fapt) în apropierea locuinţei din Kennebunkport, Maine, în weekendul de Ziua Muncii din 1976, Bush a fost tras pe dreapta şi arestat pentru conducere sub influenţa alcoolului. A fost reţinut şi a primit o amendă de 150 de dolari, iar carnetul i-a fost suspendat. După cîţiva ani, Bush a lăsat în urmă zilele de beţie: începînd cu aniversarea de 40 de ani, din 1986, s-a abţinut cu desăvîrşire de la băutură.
Iată cum pleacă, acolo jos…
În timpul războiului din Vietnam, numeroşi tineri se înscriau în Garda Naţională pentru a evita să plece la război, în Asia de Sud-Est. Existau mult mai multe şanse ca unităţile Gărzii să rămînă acasă în loc să fie expediate peste Ocean. Drept urmare, în 1968, Dubya a dat nişte examene pentru a se înscrie în Garda Naţională Aeriană din Texas – şi a reuşit să se încadreze în ultimul sfert de candidaţi. În ciuda notelor sale proaste şi a unei liste de aşteptare de 500 de persoane, Bush a intrat la Şcoala de aviaţie. Cum? Conform autorului Paul Begala, în cartea ,,Is Our Childern Learning?”, preşedintele Camerei Reprezentanţilor din Texas, Ben Barnes, a tras nişte sfori în favoarea lui Dubya, la cererea lui Sid Adger, un prieten al dinastiei Bush.
Totuşi, odată ce a ajuns în uniformă, părea că Bush Jr. nu prea îşi lua în serios îndatoririle. În 1972, s-a decis să îl ajute pe candidatul republican din Alabama, Winton Blount, în campania pentru Senat, şi a cerut să fie transferat la Garda Naţională din Alabama. Însă, după ce a primit acordul de transfer, Bush – conform datelor din dosar – nu s-a mai prezentat la noul loc. De fapt, nici o persoană şi nici un document nu poate atesta prezenţa lui Bush în Garda Naţională din Alabama. Este ca şi cum şi-ar fi petrecut tot timpul muncind pentru Blount, eschivîndu-se de la responsabilităţile sale militare. Cînd a fost presat cu această problemă, răspunsul lui Dubya a fost nu tocmai încurajator: „Nu mi-aduc aminte ce-am făcut”. Hmm…

(va urma)
CORMAC O’BRIEN

COMENTARII DE LA CITITORI