Virgil Măgureanu, fostul director al SRI, audiat la Parchetul General (2)

in Război corupției

Ce a făcut Iliescu între 13 şi 15 iunie 1990
În faţa acuzaţiilor care i s-au adus pentru evenimentele din 13-15 iunie 1990, Ion Iliescu a pus mereu accent pe ziua de 13, aruncînd vina pe „bandele de huligani” care au terorizat Bucureştiul şi care au provocat toate escaladările ulterioare, inclusiv venirea minerilor. „Lumea, domnule, era speriată şi îngrozită. Din oraş se ridicau coloane de fum. Poliţia n-avea autoritate, era timorată. Armata a ezitat şi a intervenit tîrziu de tot. Abia după ora 10 noaptea a depresurat Ministerul de Interne. Deci se crease un vid de putere. Nu existau forţe de ordine care să mai ţină în frîu dezlănţuirea asta de ură. Şi dacă n-ai forţă organizată, ăştia, huliganii, îşi fac de cap. Adică… nu vi se pare grav ceea ce s-a întîmplat în 13 iunie? Voi căutaţi motivaţii de partea Puterii şi pentru 13 iunie şi pe urmă puneţi accentul pe Mineriadă. E o ticăloşie“, declara Iliescu într-un interviu pentru „Adevărul“.
De ce a ieşit Armata?
Violenţele din acele zile au început din dimineaţa de 13 iunie, cînd forţele de ordine au descins în Piaţa Universităţii şi i-au arestat pe greviştii foamei care se aflau în corturile din faţa Teatrului Naţional. Spre prînz, în zonă s-a închegat o mişcare de protest care cerea eliberarea arestaţilor. Forţele de ordine au intervenit din nou şi lucrurile au degenerat. S-a aruncat cu sticle incendiare în Ministerul de Interne şi cîteva autobuze au fost cuprinse de flăcări chiar în centrul Capitalei. Ulterior, regizorul Stere Gulea a prezentat o înregistrare audio care dovedea că incendierea autobuzelor a fost parte a unei înscenări puse la cale chiar de către cei aflaţi la putere. Generalul Gheorghe Diamandescu, şeful Inspectoratului General de Poliţie, îi raporta lui Mihai Chiţac, ministrul de Interne: „Vă rog să-l informaţi pe domnul preşedinte: ne dăm foc la toate autobuzele. Asta a fost înţelegerea, vă rog să informaţi”. Sub pretextul că Bucureştiul este în pragul anarhiei, puterea FSN-istă a scos armata din cazărmi. Jurnalul acţiunilor de luptă al garnizoanei Bucureşti, extras din arhive în 1997, arăta că Ion Iliescu a cerut personal ca armata să intervină. Militarii au deschis focul în zona Ministerului de Interne şi patru persoane au fost ucise. Lor li se adaugă un tînăr înjunghiat în zona Televiziunii şi un bărbat care a făcut infarct în Piaţa Universităţii. Aceştia sînt morţii recunoscuţi oficial din 13-15 iunie, autorităţile susţinînd că venirea minerilor nu s-a soldat decît cu răniţi.
„Au răspuns solidar în apărarea cetăţenilor”
În aceeaşi seară de 13 iunie, Ion Iliescu a avut şi o intervenţie la Televiziune, afirmînd că Bucureştiul este ocupat de bande legionare şi solicitînd populaţiei să apere democraţia. „Sunau cetăţenii la Televiziune: «Ce faceţi, domnule? Ce se întîmplă? Am ales. Cine sînt ăştia? Cum de nu există forţă care să-i oprească?». Şi atunci am făcut apel la populaţie, spunînd că ne aflăm într-o situaţie excepţională şi populaţia trebuie să sprijine factorii de ordine“, se explica Ion Iliescu în acelaşi interviu acordat pentru „Adevărul“. Cei care au ascultat îndemnul preşedintelui şi s-au grăbit să ajungă în zona Televiziunii au fost întîmpinaţi de cordoane de militari, luaţi la bătaie, filmaţi şi prezentaţi ca huligani care vor să atace Televiziunea. Pe imaginile video rămase de atunci, unul dintre cei bătuţi şi închişi în subsolul Televiziunii afirmă cît se poate de răspicat: „Eu am venit organizat, domnule. Ne-au adus de la Ploieşti, de la FSN“. A doua zi, pe 14 iunie, au ajuns în Bucureşti şi minerii din Valea Jiului. Ion Iliescu i-a întîmpinat în Piaţa Victoriei şi le-a transmis să se îndrepte spre Universitate şi să o ocupe. Întrebat de ce nu le-a transmis ortacilor că lucrurile se liniştiseră şi că se pot întoarce acasă, Iliescu ne-a declarat: „Ei, cum? Ar fi fost nefiresc! Ce ar fi zis oamenii ăia: «Păi abia am venit să apărăm oraşul şi voi…»?“. Minerii au ocupat Piaţa Universităţii şi au bătut cu bîtele sute de oameni nevinovaţi, dintre care mulţi au rămas schilodiţi pe viaţă. „Violenţele generează la rîndul lor violenţe. Nu pot fi aprobate nici un fel de violenţe, indiferent din partea cui ar fi. Eu nu am aprobat violenţele minerilor. Dar violenţele minerilor nu erau cauza, ci erau efectul. Deci cauza declanşării violenţei a fost generată de cei care au provocat evenimentele din 13 iunie“, mai declara Iliescu. Pe 15 iunie, minerii au fost adunaţi la Romexpo şi Ion Iliescu le-a ţinut un discurs de mulţumire. În interviul acordat reporterilor „Adevărul“, fostul preşedinte afirma că ortacii meritau să li se arate recunoştinţă: „Da, au meritat. Ei au răspuns solidar în apărarea cetăţenilor Capitalei… Era un act de solidaritate civică. Nu întîmplător bucureştenii i-au aplaudat“.
Ofiţeri SRI – implicaţi în venirea minerilor
Acuzat la rîndul său de crime împotriva umanităţii în Dosarul Mineriadei, Virgil Măgureanu, fostul şef al SRI, a recunoscut, într-un interviu acordat ziarului „Adevărul“, că ofiţerii de informaţii s-au implicat în evenimentele din 13-15 iunie 1990. „S-a dovedit că au fost nişte ofiţeri de informaţii, care aparţineau din păcate SRI-ului şi care s-au implicat în aducerea minerilor. S-au implicat şi au favorizat, dar au fost duşi în faţa justiţiei şi pedepsiţi. Aici este, într-adevăr, şi răspunderea SRI-ului. N-am declarat vreodată public că n-am avut nici un amestec, pentru că nu se putea“, a afirmat Măgureanu.

Sfîrşit
Mihaela Cojocaru

COMENTARII DE LA CITITORI