„Vom fi iarăşi ce-am fost şi mai mult decît atît“ (Petru Rareş)

in Alte știri

 

Este, poate, cea mai grea încercare să scriu… Să scriu despre un om pe care condeiul l-a consacrat şi, mai ales, să scriu acum, cînd el s-a stins. Şi totuşi, scriu pentru cei care l-au cunoscut, l-au iubit, l-au criticat, l-au apreciat, sau l-au judecat. Vă scriu vouă, celor care aţi înţeles că în urma unui om rămîn ideile lui, rămîne forţa cu care a insuflat naţionalismul în orice român, într-o perioadă în care acesta devenise o noţiune mistificată. În vremurile controversate care ne încearcă, poporul nostru avea nevoie de vocea lui. A plecat la Ceruri, de Ziua Crucii, pe care a purtat-o cu demnitate împreună cu Tricolorul deasupra întregii Românii.

Politicienii demagogi au priceput că naţionalismul nu poate fi controlat, că iubirea de neam nu poate fi măsurată, reglată ori cumpărată. Într-un regim în care valorile sînt răsturnate, iar religia omului a devenit banul, sentimentul naţionalist se face vinovat. Nu este o ruşine că simţim în noi pulsul neamului nostru, nu este o crimă că ne iubim ţara, chiar dacă, în acest sentiment, Tribunul picura şi puţin exces, tocmai pentru a trezi urma naţionalismului din fiecare dintre noi. Naţionalismul trebuie, deci, să devină abecedarul fiecărui român. Doar uniţi putem răzbi! Divizaţi, tot ceea ce se va întîmpla va fi să cădem prizonieri ai unor lupte între noi, ceea ce ne va face să pierdem războiul cu adevăratul nostru inamic: capitalismul global.

Descendent al lui Nicolae Bălcescu (1819-1852), ne-a lăsat o lege: „Naţiunea este mai importantă ca Libertatea. Pierdută, Libertatea se recapătă; dar Naţiunea, odată distrusă, este definitiv dispărută“.

Partidul România Mare are nevoie acum, mai mult decît oricînd, de susţinători care să umple golul lăsat în urmă de Corneliu Vadim Tudor.

Ana-Maria Nicolae,

Preşedinta Organizaţiei de Tineret

România Mare

COMENTARII DE LA CITITORI