Votul prin corespondenţă

in Război corupției

Noul PNL, mai pe înţelesul poporului, vechiul PDL şi alte cîteva personaje grele din vechiul partid, zis al Brătienilor (o, Doamne, cum trebuie să se răsucească marii patrioţi în mormînt, cînd îi văd pe urmaşii lor nevolnici!) sînt obsedaţi să ajungă la Putere. Vor să o aibă cu orice preţ, frizînd penibilul, clamînd această dorinţă fierbinte. Dacă ar voi, cu adevărat, să ne binecuvînteze, să ne miluiască cu o viaţă mai prosperă, ca rezultat al unei guvernări mai bune, le-am da dreptate. Aşa, poate am înţelege-o pe extrem de vocala doamnă/ domnişoară Alina ot Gorghiu, „binecuvîntată“ de regretatul Corneliu Vadim Tudor şi cu numele de Dej – în amintirea conducătorului comunist  Gheorghe Gheorghiu; pe Vasile Blaga, ăsta, da, mare liberal, aşa cum sînt eu popă la Coceana, sat cu puţini locuitori şi fără biserică, de pe lîngă Şirna mea natală. Pe domnul Atanasiu, zis şi Bijboacă, cum îl numea Tribunul; pe „înaltul Buşoi“; pe „clarvăzătorul“ Voicu; pe „cinstitul“ Predoiu; pe „onestul“ Videanu şi pe alţii ca ei. Dumnealor vor un guvern al lor. Domnul Iohannis – vrea şi măria-sa guvernul lui. E greu, prieteni români. Guvernul Ponta a făcut şi lucruri bune. Chiar dacă mor de ciudă liberalii, cei vechi, dar şi ăştia noi, pedeliştii, că şi ei aveau în program unele lucruri benefice pentru naţie. Dar, dacă s-au luat după vizionarul Crin Antonescu şi-au ieşit de la guvernare!… Acum, suportă bucatele amare ale Opoziţiei. Unul dintre motivele gîlcevei dintre liberali şi pesedişti este şi votul prin corespondenţă. Liberalii vor neapărat vot prin corespondenţă, pentru că, spun ei, aşa e în America, deşi şi acolo se recurge destul de rar la el. Dar noi avem nevoie de vot prin corespondenţă! Cît mai repede. Domnilor, domnişoarelor şi domnilor, să votăm urgent Ordonanţa privind votul prin corespondenţă! Că, altfel, cei din disapora nu-şi pot exprima dorinţele la alegeri. Am asistat la o penibilă-hilară-inutilă dezbatere la „Sinteza zilei“, a lui Mihai Gâdea şi ne-am convins de cît este de fierbinte voinţă liberală. Era invitat acolo un vechi liberal, zice-se, de vreo 40 de ani (vîrsta). Ardelean, parcă, îi este numele. Rar ne-a fost dat să asistăm la un spectacol atît de trist. Înconjurat, din toate părţile, de oameni avizaţi (Ciuvică, Ursu, doamna avocat Drăghici, care, uneori, rîdea de prostiile acestuia, un ins de-o penibilitate extremă), senatorul urmaş al Brătienilor nu se lăsa. Căuta argumente, la fel de stupide. La un moment dat, A. Ursu i-a explicat care este scopul/ cauza acestei doleanţe peneliste: fraudarea alegerilor. Dar domnul Ardelean îi dădea înainte cu aiurelile dumnealui… Am descoperit această încrîncenare, înverşunare, cum vreţi s-o numiţi, la mai toţi liberalii. Chiar dacă devin ridicoli. Chiar dacă luptă şi susţin acum opusul a ceea ce susţineau ieri. N-are a face. Mergem înainte! Vrem vot prin corespondenţă! Vrem la guvernare! Că şi şeful de la Cotroceni vrea. Şi dacă vrea dumnealui!… Numai că poporul nu prea vrea pentru că nu corespunde aspiraţiilor sale. Şi nu vă vrea, nici pe voi, nesătuilor! Şi este, se vede limpede, dezamăgit şi de noul Mesia de la Cotroceni. Şi-l huiduie. De ce oare, cînd ştim că dînsul vrea ca tot lucrul  să fie bine făcut?! N-o fi din cauză că prima doamnă, care, în loc să se ducă să le predea elevilor limba lui Shakespeare, se plimbă cu soţul prin cele străinătăţuri?! Dom’ Ardelean, vă spunem sincer, nu ştim de ce o tot daţi în bară. Şi nu înţelegem de ce nu acceptaţi adevărul. Sau v-aţi luat după domnul Traian, ăl mai prima mitoman? Care vrea şi ’mnealui la politica de vîrf, nu?! Că mai e cîte ceva de fur – luat, măi! Ahă! Hă! Hă! Hă! Hăi, hăi!

GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI