Nr curent, ediția digitalăAbonament ediția tipărită (livrare în România)

• Fondată în 1990 de Corneliu Vadim Tudor și Eugen Barbu •

Category archive

Poeme - page 11

Poeme

Tribunii nu mor niciodatã

Scrisoare cãtre Vadim, la şase luni de la retragerea în cer Pe aici se scurse iarna cu-alaiul ei de nunţi, N-au mai rãmas în urmã decît frînturi de gheaţã, Tu ai plecat devreme sã ningi din altã viaţã Şi geografiei noastre i-au dispãrut din munţi. În Ţara Româneascã dezastru-i general, Prin gloduri ne conduc azi… Citește tot

Poeme

Nu moare România Mare

Menirea ta nu e uşoarã: Sã porţi fãclia mai departe. El ne vegheazã dintre aştri, Din lumea lui fãrã de moarte. Te-a rãsfãţat cu grea iubire, Cu lacrimã şi-a scris destinul Şi-a plîns atîta pentru Ţarã Cu harul lui înalt, divinul. El este tatãl. Tu eşti fiica. Sã creşti copilul sãu de suflet, Sã faci… Citește tot

Poeme

Lui Vadim Tudor

Vadime, cînd ai plecat Multe feţe-ai întristat Multe lacrimi s-au vãrsat Românii te-au regretat. Ai fost un mare poet Dar şi mare patriot Adevãrat om de stat Drept, corect şi ne-nfricat. Ai fost o enciclopedie Asta toatã lumea ştie Aveai minte sclipitoare Şi inimã iubitoare. Multe-ai avut în dotare De la Dumnezeu cel Mare Te-a… Citește tot

Poeme

Epigrame

Optimistul Cuprins de marile nevoi Şi-un trai precar de n-am cuvinte, Mã-ndrept spre viaţa de apoi… C-aşa sînt eu…merg inainte. În Uniunea Europeanã Va fi un trai îmbelşugat Şi de renume ambientul În viitoru-apropiat… „Departe“ însã e prezentul. Spre Casa Europei Noi, în Casa din Apus Vom pãşi – dar, la intrare,- Ni s-a scris… Citește tot

Poeme

Pogorîrea Sfîntului Duh

Suflare de viaţã pentru un Sfînt Legãmînt E Ziua cea Mare, pe aripi de vînt Cãci Duhul coboarã pe bulburi de foc, În Ziua cea Sfîntã ce vine ad hoc. Iar Sfinţii Apostoli litanii rostind, Privesc în credinţã pe Duhul venind Pe creştete alese sînt oaze de har, Cetatea cea Sfîntã ce n-are hotar… Şi… Citește tot

Poeme

Ce mult te iubesc, Edelweiss, primãvara

Ce mult te iubesc, Edelweiss, primãvara începe cu tine în Alpii nebuni frumoasã şi plinã de har este ţara ce poate sã nascã asemeni minuni. Fãptura ta flacãrã sacrã îmi pare ce poate topi ancestrale zãpezi tu, cîntec cu nume sãlbatic de floare tu, larvã de îngeri şi zei tirolezi. Te simt, şi te-aud, şi… Citește tot

Poeme

Epigrame

Averea unui manelisto-democrat Iahturi, vile, trei piscine, Patru case la Buşteni, Şapte fini, vreo zece fine Şi un „naş”… la Cotroceni. În „circulaţie” Democraţii dau dovadă De o mare competenţă: Vor regla pe orice stradă Traficul… de influenţă ! Mafioţii şi democraţii Cei ce au în ei cruzime Se remarcă (prin sorginte): Mafioţii, după crime… Citește tot

Poeme

Soarele şi pămîntul

Astăzi soarele s-a trezit cu noaptea-n cap, A mîngîiat pămîntul şi l-a sărutat, Iar apoi l-a îmbrăţişat ca pe un copil răsfăţat Şi cu braţele-i fierbinţi l-a tot legănat…   Şi cît e ziua de lungă el l-a dezmierdat, Iar din strunele-i de raze în şoaptă i-a cîntat Cîntecele cu mult dor pentru al ei… Citește tot

Poeme

Au înflorit sălbatici călţuneii

În maşina timpului mi-ai adus călţunei albaştri ca steaua din care ai venit umbra ta în umbra mea s-a topit izgonită din spaimele ei.   Parfumul mi-a pătruns adînc în sînge te-am aspirat din nou definitiv se întoarce iarăşi primăvara cu motiv doar strada cu sens unic plînge.   Ca în povestea din veacul trecut… Citește tot

Poeme

Primăvară-nfloritură

Din zăpezi de alb topite Trec surprize, ghiocei Şi parfumuri răzvrătite Muguri-muguri, bobocei Mărţişoare înverzite De mirobolant condei.   Din viori de vestitori, Alb de înviere pură Rîsul mamei în natură Prospeţime de culori.   Din zăpezi de alb, nevroze Printre muguri… ghiocei… Anemie-n parc, viroze Buburuze la cercei   Martie cu vestitori Flori, culori,… Citește tot

Poeme

Carte românească de învăţătură

De la tine ştiu totul: să fiu milostiv cu cel care-şi spală în lacrimi cămaşa cu cel ce-i la masa durerii conviv cu omul ce trage şi simte cravaşa Aşa-i româneşte – spuneai pe de rost – să fii veşnic bun cu acel care-ţi cere un codru de pîine şi-un cald adăpost iar mila-ţi va… Citește tot

Poeme

Rugă de cîine

(adresată oamenilor cu suflet) Omule, de-ai suflet bun, Nu ne alunga în drum. Sîntem curaţi, vaccinaţi, Ca oamenii educaţi. Avem căsuţe, adăpost, Nu stăm fără nici un rost. Cu oamenii ne iubim, Noi de rele îi păzim. Suntem loiali, iubitori, Blînzi şi înţelegători, Nu vei regreta, om bun De ne dai o şansă-acum. Nu ne… Citește tot

Poeme

E nuntă-n univers

Cu dorul roşu întins pe tîmple Se-aşază luna printre nopţi, De dor îşi dă cu jar pe buze Şi-şi pune raze prin meri copţi… E nuntă acum în univers, Iar sînt peţite mii de stele Ce dănţuie ca nişte iele Pe diademe efemere… La nuntă soarele e nun Şi nună, una dintre stele… Iar mirele… Citește tot

Poeme

Cu viaţa mea sînt trist contemporan

Eu sînt contemporan cu viaţa mea şi nici nu ştiu dacă mai are rost să-ntreb himerele prin care-am fost dacă-n tavan e-o lampă sau o stea. Şi îmi privesc în ochi contemporanii nimicului sudat printre ţigări şi-au agăţat umbrele-n loc de cranii şi existenţei i-au rămas datori. Şi nu mai pleacă trenuri nicăieri în cosmos… Citește tot

Poeme

In memoriam Marcel Mihalovici

Ascultînd compoziţiile lui Marcel Mihalovici, Înţeleg mai bine că muzica noastră religioasă S-a născut din îmbinarea armonioasă A psalmodiei ebraice cu monodia Din Elada lui Pericle Athenianul. Ascultînd muzica lui Marcel Mihalovici, Înţeleg că marii umanişti nu puteau socoti Marea muzică – doar speculaţii sonore, Cu scop în sine. De aceea, ei au fost sensibili… Citește tot

Poeme

Româneşte

Aşa a fost să fie româneşte să fii îndurător şi milostiv să faci martir din cel ce pătimeşte sanctificat într-un tablou votiv. Aşa a fost să fie româneşte de două mii de ani de cînd durezi să-ţi fie pline apele de peşte cîmpiile de grîne şi cirezi. Aşa a fost să fie româneşte să plîngi… Citește tot

Poeme

Epigrame

  Piatra Material ca piatra nu-i Şi-o coborîm din vîrf de munţi Să facem celor mari statui… Ori s-aruncăm în cei mărunţi.   Încălzirea globală şi românii Apar modificări pe Terra Şi mă întreb, stimaţi confraţi: Cînd se va-ncinge atmosfera, Vom fi şi noi…mai dezgheţaţi?   Cod galben… cod roşu De coduri astăzi eu mă… Citește tot

Poeme

Dă-mi laba, frate cîine…

După un motiv din Esenin   Dă-mi laba, cîine! Bolnav sînt. Vin dintre oameni răi. De mult n-am strîns o mînă cu degete-amicale, De mult nu mă priviră ochi buni cum sînt ai tăi, De mult nu mi-am pus gura pe gene c-ale tale.   Sărută-mă pe frunte şi tu, cu-adevărat. De un amic ca… Citește tot

Poeme

Florile

  Florile sînt Cerul aşternut pe pămînt, Amintirea nestinsă a terestrului Eden, Miresme ce curg din Paradisul etern, Pasteluri nestinse pe pămînt şi în Cer… Florile răsar ca să ştim Că pămîntul e făcut ca să nască sublim Lacrimile lui Christos ce au curs pe pămînt, Icoane de Cer ca un sfînt legămînt… Florile sînt… Citește tot

Poeme

MI-AI TĂIAT ARIPILE ŞI NU MAI POT PRIN SPAIMĂ ZBURA

Ţi-ai tăiat aripile să nu mai poată sufletul zbura ca un vis magic prin tristeţea mea. Ţi-ai încuiat privirile într-un colţ sălbatic de mare şi nu mai ştiu cum să te caut prin uitare.   M-ai condamnat la călătorii fără răspuns, mi-ai tăiat aripile şi tot nu ţi-a fost de ajuns. Nu mai găsesc nici… Citește tot

Poeme

Durerea altuia

Doar cine n-a trăit aşa ceva doar cine n-a avut la poartă steagul nu poate şti cum fumegă o stea şi-n prăbuşirea ei îţi arde pragul.   Nu poate înţelege de ce taci de ce îţi fuge totul sub picioare azi vă despart tranşee lungi de maci fiindcă durerea altuia nu doare.   Tu eşti… Citește tot

Poeme

Inimă bună

Inima bună stă în mîna fericirii, În ea străluceşte lumina firii, Numai cu ea poţi urca pînă la Cer Să poţi iubi în sfînt mister…   Inima bună te-ndeamnă să spui Că ai loc pe vecie în măduva Cerului, Ea îţi dă aripi ca să zbori Pînă la norii norilor…   Inima bună te învaţă… Citește tot

Poeme

Bunătatea este ca un bumerang

Darul meu de zi de zi E viaţa ce o înaintez Dumneavoastră, precum un înger M-aţi salvat, mi-aţi dat speranţă.   Nu am cum să mulţumesc Decît, poate, scriind Această mică poezie Şi un gînd de mulţumire.   Mi-aţi dat aripi să pot zbura Curaj şi bucurie, De viaţă să mă pot bucura Şi să… Citește tot

Poeme

GEORGE ENESCU ŞI „EUFONIA PATRIEI“…

Pronunţînd numele lui George Enescu Îl pronunţ pe acela al unui uriaş creator, Al unui fascinant violonist, al unui nobil pianist Al unui dirijor sobru şi profund Şi, mai ales, al unui artist cetăţean, Pentru care, „patria ca meditaţie” A fost marele izvor al inspiraţiei sale…   Cît de mult a iubit acest orpheu moldav… Citește tot

Poeme

Troiţa din Ardeal

Cum trece viaţa noastră, cum mai trece tu n-ai să te mai bucuri de nimic afară-i soare, grîul dă în spic detună-n cîmp fîntîni cu apă rece.   Şi în Ardealul tinereţii tale păduri de pini respiră vast în zori o troiţă spălată de ninsori ţi-a mai păstrat tiparul palmei goale.   Acolo a fost… Citește tot

Poeme

Epigrame

Ciorba PSD-istă Se pun la fiert în oala mare, La fiecare după plac: O ştevie, spanac şi sare, O ţelină şi-un…prostănac.   Preşedintele s-a pozat la mare, cu o pisică Stau confuz la o agapă Şi mă-ntreb contrariat: Cum ar sta pisica-n apă… Iar Băsescu „pe uscat“?   Dan Diaconescu vine cu OTV în Parlament… Citește tot

Poeme

Timpul   Trece timpul cu nemilă În vîrtejul vieţii crud, Eu privesc ca o acvilă Peste drumul ce-1 colind…   Şi văzînd cum fuge timpul Peste piscuri şi prin văi, Mă ridic şi văd doar Cerul, Peste timpuri, peste noi…   Şi Îl rog pe Cel de Sus, Cel ce veacul a făcut Să văd… Citește tot

Poeme

Scrisoare pe vînt

Trec iarăşi pe strada pe care de multe ori am văzut-o de sus Copacii mă privesc trişti. Ce mai cauţi pe aici? Eşti un intrus. Ne-au căzut gîndurile printre crăpăturile din asfalt. De ce eşti singur? Unde-i îngerul celălalt?   Unde e zîmbetul de copil născut dintr-o piatră? Privirea ta de zăpadă ca un cîine… Citește tot

Poeme

Ieşirea din iarnă

Începe astrul iernii măreţ să se topească treptat îl simţi cum arde pe-al primăverii rug şi-n urma lui rămîne o ţară românească mai pură şi mai plină de semne de belşug această iarnă aspră a fost un dar al firii urcînd pe cai de jertfă dintr-un trecut ocult prin gura ei, pesemne, pelasgii şi ilirii… Citește tot

Poeme

Încã o zi

Înc-o zi din viaţa mea Ce se stinge ca o stea Şi mai pleacã înc-o secundã Ce-mi mãnîncã timp flãmîndã…   Încã-o zi din viaţa mea Şi mã-ntreabã unde sînt, Dacã florile-mi mai plîng, Dacã zilele îmi rîd.   Înc-o zi şi înc-o noapte Şi mã-ntreb unde-am ajuns, Dacã visele-mi sînt vînt, Dacã rod am… Citește tot

Poeme

Ne ninge, iubito, iubirea…

Ninge, iubito, ninge ca-n vis – sînt singur şi trist la fereastrã, de patimi mi-e ochiul ucis, zãpada se cerne albastrã.   Mi-e dor foarte tare de tine – şi ninge şi ninge mereu, nu ştiu ce-am sã fac pînã vine lumina din sufletul tãu.   Te-ntreb nu ştiu ce alintat şi tu îmi rãspunzi… Citește tot

Poeme

Nu-ţi mînia destinul, nu te plînge

Nu-ţi mînia destinul, nu te plînge fii fericit cã mai trãieşti o zi cã zorile le bei albastrul sînge iar harta nopţii o mai poţi citi.   Înalţã imnuri, binecuvînteazã fiece clipã care ţi s-a dat fragil e omul, şi un vîrf de razã îl poate înjunghia predestinat. Fii bucuros cã-i pace şi e bine… Citește tot

Du-te Sus