Nr curent, ediția digitalăAbonament ediția tipărită (livrare în România)

• Fondată în 1990 de Corneliu Vadim Tudor și Eugen Barbu •

Category archive

Poeme - page 2

Poeme

Veneticii

Turnul Babel Redivivus: peste tot sînt corcituri Doar ţigani, evrei şi unguri de cu zori şi pînă seara Ei fac Legea, ei ne scuipă cu spurcatele lor guri – Totuşi, unde sînt românii cînd li se distruge ţara? Ei s-au instalat la cîrmă şi nu se mai dau plecaţi Pe cînd plebea băştinaşă duce tot… Citește tot

Poeme

Orfani de Dumnezeu

Doamne sfinte, cît de mult Îţi semăn! Tot aşa cum seamănă la chip Liga Hanseatică din Bremen Cu un banc de peşti şi de nisip. Doamne sfinte, sînt la fel ca Tine Pe o cruce-n flăcări răstignit Nişte farisei fără ruşine N-au găsit un miel mai potrivit. O oglindă-i fiece icoană Tu eşti zugrăvit, sau… Citește tot

Poeme

Cum ne rugăm

Noi nici acum nu știm să ne rugăm: Ne plîngem ca milogii, implorăm. Ba chiar Îi cerem bani lui Dumnezeu Adică „ochiul dracului“, din greu. În mintea noastră e ceva confuz Ne stăruie şi-un cîntec în auz. Unii aplică, maşinal, clişee Dar placa nu-i creştină, ci atee. Ne facem cruce scurt, cu gesturi mari De… Citește tot

Poeme

Mulţumesc, iubită mamă

Mulţumesc, iubită mamă, Steaua mea din zori de zi! Fără tine îmi este teamă Că planeta s-ar răci. Te-am secătuit de vlagă, M-ai crescut, m-ai înflorit. Pentru tine, mamă dragă, Soarele e-n asfinţit. Mamă frumoasă, primul meu rai, Fă o minune, te rog, mai stai! Dulce lumină, ram de măslin, Încă nu-i vremea, mai stai… Citește tot

Poeme

R.I.P., darling Românie!

Se-ntorc pădurile acasă Sub formă de sicrie, Te-ngroapă, naţie rămasă, Străinii, încă vie. Se-ntorc imperii şi regate Cu surle şi ovaţii, Unesc în Europa state, Dar desfiinţează naţii. Se-ntorc soldaţii în morminte, C-au preferat să moară, Ca noi s-avem hotare sfinte Şi naţia-ntr-o ţară. Se-ntorc minciunile fecale Ieşite din bombetă; Cu împrumuturi mondiale Istoria se… Citește tot

Poeme

Ieşirea din iarnă

(Lui Ladislau Hegeduş) Începe astrul iernii măreţ să se topească treptat îl simţi cum arde pe-al primăverii rug şi-n urma lui rămîne o ţară românească mai pură şi mai plină de semne de belşug această iarnă aspră a fost un dar al firii urcînd pe cai de jertfă dintr-un trecut ocult prin gura ei, pesemne,… Citește tot

Poeme

Scrisoarea unui copil către mama plecată la muncă

Mamă, de ce nu vii mai repede acasă? Mi-e dor de tine. Mi-e atît de dor! Te-ai dus în ţări străine, dar ce-mi pasă? Cine-mi mai spune mie „Somn uşor”? Eu ştiu că n-aveam nici un ban, mămico, Mergeam la şcoală ca un zdrenţăros Pofteam o ciocolată, sau un Cico În timp ce alţii le… Citește tot

Poeme

Isus, averea omului sărac

La ora nouă L-au urcat pe cruce la ora trei a prînzului S-a stins femeile plîngeau să se usuce cînd sufletul spre slavă s-a desprins Nu cred că ştiţi, dar îngerii filmară întreaga săptămînă de dureri icoanele sînt fotograma clară a filmului păstrat acum în cer Azi Tatăl m-a chemat să mi-L arate la Presa… Citește tot

Poeme

Azi plec, acest septembrie ucigaş

Azi plec, acest septembrie ucigaş îşi varsă albinonii-n mine pe Dunăre mai sus, un vechi oraş mă va primi cu orgile lui pline frumos ar fi, oh, Doamne, dacă n-aş lăsa în urmă ceara de albine a unui pîntec cald şi pătimaş ce m-a slujit aşa cum se cuvine şi-un negru păr, şi-o purpură pe… Citește tot

Poeme

Iarnă românească

Iarna românească prinde iar a-şi fierbe alambicul alb de vrăji şi bucurii ţara-i încrustată în smarald şi jerbe fildeşul zăpezii cade din tării în Carpaţi domneşte pacea milenară cerbii poartă-n frunte nestemate vii prin văzduh îşi lasă urmele de ceară veveriţe roşii, vrăbii argintii Sub ivoriul iernii, unde-i cald şi bine încolţeşte lancea grîului cel… Citește tot

Poeme

Laudă ţăranului român

Într-o măiastră, dis-diminecioară, a fost dus în faţa gurilor de foc ochii lui ca nişte pui semeţi de vultur fură puşi de-o cîrpă neagră sub obroc martie acela de-nceput de secol poleia cu vlagă firea dimprejur se topea lingoul de argint al iernii sub dogoarea unui colţ de iarbă pur Viaţa lui? Un uger de… Citește tot

Poeme

Poveste de iarnă

Şi-mi mai aduc aminte de-un Crăciun la gura sobei proaspăt văruite se desluşea cum viscolul nebun surpa departe staule de vite   La bariera noastră de oraş prindeau contur poveşti medievale troianul sărăciei, uriaş scotea pe hornuri fumuri lungi de jale   Sorbeam colinde vechi din gura ta să nu ne facem legea de ruşine… Citește tot

Poeme

Ţara, aşa cum o văd azi

Ţara, aşa cum o văd azi, e o dulce privelişte-a inimii, este un mod de-a spune pe nume iubirii de mamă istoriei înseşi, aflată pe rod nu spun vorbe mari, însă simt eu că ţara mă spală-n ulei de seminţe domneşti pe guşterul verde al zilei m-apleacă s-aud cum năvoadele crapă de peşti Se-ntîmplă cu… Citește tot

Poeme

Confesiune

Cum trece viaţa noastră, cum mai trece unii reptile, alţii şoimi în zbor toţi ne topim în flacăra nefiinţei atraşi ca într-un sorb încăpător Vor creşte buruieni din trupul nostru sau flori suave, după cum am fost, şi-un strop de vin femei evlavioase vărsa-vor pentru noi în zi de post Ne-or tremura la cap în… Citește tot

Poeme

Laudă de ţară

Lauda de tine, dulce Românie, mi-a săpat în suflet galerii fierbinţi trec prin ele fluvii încrustate-n vidre şi fosforescente doruri de părinţi   Ştiu că se cuvine o tăcere sfîntă precum octoihul în peceţi de-argint cînd sărut curata-ţi poală de ţărînă cînd cu ochii-n lacrimi zarea ţi-o cuprind   Tu îmi speli veşmîntul sfîşiat de… Citește tot

Poeme

Istorie

I-a dat acestei vetre de sfinţenii să rodească pîine, vinuri de rubin blănuri pentru limba vînătă a iernii şi din giuvaieruri tot cîte puţin vitele au crupe ca de minotaur zămisleşte maica prunci cu chip de zeu dar acestui templu înnăscut în aur i-a fost dat să fie jefuit mereu   Potrivirea unei vitrege istorii… Citește tot

Poeme

Cîntarea părinţilor

Se-apropie pămîntul în zbor de astrul iernii curînd văzduhul fi-va un basm desfătător în noaptea asta vîntul mi-a înteţit în suflet făcliile aprinse spre pomenirea lor Ei mai trăiesc, nu-i vorbă, dovada                             cea mai clară e că migrează unul spre celălalt, frumos şi amîndoi pogoară smeriţi în nefiinţă strîngînd la piept credinţa că n-au… Citește tot

Poeme

Marea umilinţă

Ferice, dar, de voi, prieteni morţi Că nu vedeţi cum ni se sparge ţara Cum lupii trag cămaşa ei la sorţi Şi-n iarnă ni se schimbă primăvara.   Eu pe-ntuneric scriu acest poem Nişte nemernici iar ne-au stins lumina Pe cine să înjur sau să blestem Cînd noi, românii, purtăm toată vina?   Şi gazele,… Citește tot

Poeme

Balada din Cîmpia Turzii

Se pogoară ţara-n sărbători de iarnă stelele au parcă gust de vicleim necurmată-i jalea în cîmpia unde pururi se cade să ne-adeverim tremură în lună flamura unirii caldă e trădarea încă pe mirişti de sub trei movile, ca dintr-un sicriniu, priveghează Domnul cel cu ochii trişti   Nicăieri nu este mai măiastră firea ca în… Citește tot

Poeme

Elegie pentru Domnul Tudor

Vorbeşte tu, suflet al meu, pentru cine cîntările tale bolnave-s de dor? „sînt pentru făptura lui Tudor, pe care O culc între crini, o răsfrîng în izvor…“   Şi ce se înalţă-n cîmpie, e fumul berbecilor fripţi de pandurii viteji? „e numai tulpina de sînge şi lacrimi Ţîşnind din al Domnului Tudor gîtlej…“   Răspunde-mi,… Citește tot

Poeme

Armia română

Adevăr zic vouă: dacă azi ni-e bine şi în ochi luceferi verzi ne asfinţesc dacă apa vie a neatîrnării scaldă-n vei pămîntul sfînt şi strămoşesc dacă limba noastră gîlgîie de cîntec încordînd văzduhul ca pe-un arc sublim pentru toate astea, iată, se cuvine armiei române să îi mulţumim Dacă mama-n pace pruncul şi-l dezmiardă sînul… Citește tot

Poeme

Odă limbii române

Oricît am fi de buni sau răi vreodată oricît am fi de falşi sau de fireşti ne regăsim sfioşi cu toţii, iată în templul limbii noastre româneşti   Ea urcă din adînc, ca dintr-un crater topind în lavă fiece cuvînt căldură e, de stea, şi alma mater şi n-are seamăn pe acest pămînt   Oh,… Citește tot

Poeme

Patria e totul

Patria e totul! Viaţa noastră scurtă se cuvine veşnic a i-o închina ea e caldul pîntec de împărăţită zămislind sub cea mai norocoasă stea ea e timp şi spaţiu, prin urmare matca celui mai de taină şi străvechi aluat cîntec e şi casă pusă pe lemn verde e izvorul firii cel netulburat   Patria e… Citește tot

Poeme

Închinare

(lui Nichita Stănescu) Cum verdele ierbii cosite te nărui ţi se-mpuţinează şi mîna scriind trăieşti printre noi pedepsit întru limba acestei suflări cu coperte de argint   Iubeşti şi te bucuri, urăşti deopotrivă respiri cu nesaţ, te surprinzi respirînd se-ntîmplă cu tine-o beţie cu îngeri tu eşti întîmplarea şi legea, pe rînd   În numele… Citește tot

Poeme

Luna neagră

Cum intră rugina în frunze Cu foşnet de bronz vegetal Aşa intră boala în oameni Discret, sau de-a dreptul brutal.   Şi frunza rezistă o vereme Pe creanga pe care-a crescut Apoi, duhul toamnei o rupe Se leagănă-n vînt şi-a căzut.   Tot astfel şi omul se schimbă La faţă-n reflex arămiu Se clatină singur,… Citește tot

Poeme

Noapte de toamnă cu Isus

Motto: „De accea sunt bucuros de slăbiciuni, de defăimări.de nevoi, de persecuții, de strîmtorări, pentru Hristos, pentru că atunci când sunt slabe, atunci sunt tare”. Apostolul Pavel (Biblia, II Corinteni, XIII, 10)   Afară-i timp de vânt, o piatră de prăpăd Îmi zbuciumă copacii, îmi plumbuie casa Și parcă la fereastră toți morții mi-am revăzut… Citește tot

Poeme

Feerie de vară

E-o vară pe pămînt atît de verde de parcă stăm pe-un fund de lac frumos sticlarii suflă-n ţevi măiestre cerul ca pe-un pahar de dar cu gura-n jos vestind cu buze mari de bucurie ceremonia firii s-a stîrnit prin lujeri lungi de grîu revarsă glia un zăcămînt de maci fără sfîrşit E pace, iată, spicele… Citește tot

Poeme

Sfînta Paraschiva

Afară tună, fulgeră cumplit Îmi bate ploaia-n geamuri în rafale Natura parcă a înnebunit Ce timp barbar! Ce vremuri infernale!   Îmi sperie şi cîinii, care rod La tocul uşii, ori se cer în braţe A început de ieri să-mi plouă-n pod Un înger negru vrea să mă înhaţe.   E totul la extrem: zăpezi… Citește tot

Poeme

Al treilea om

Nu sîntem singuri niciodată E-o fiinţă-n preajmă, tot mereu Poate o rudă decedată Poate un înger, sau un zeu.   Dacă ne paşte un pericol Ne apără, ne dă un sfat – Cine contestă, e ridicol Mai tuturor ni s-a-ntîmplat.   Un corp astral, din altă stare E un om viu, şi totuşi nu-i Apoi… Citește tot

Poeme

Regele Lear

Nu sînt cel mai deştept din ţară Aşa cum cred românii mei Din contră, sînt o grea povară Nu am dolari, dar n-am nici lei.   La ce mi-a folosit cultura Şi am citit pîn-am orbit? Îmi rîde-n faţă stîrpitura Ce stoarce, din orice, profit.   Nu sînt un geniu, dimpotrivă Mai prost ca noaptea… Citește tot

Poeme

Iubito, împrumută-mi o aripă…

Din inimă-au plecat spre orizontul stins metaforele unei lumi apuse, de cîte ori cuvîntul l-am atins au sîngerat culorile opuse   Şi-au sîngerat şi visurile ninse din alt destin, surpat de tragedie, pe unde trec cu farurile stinse cocorii dintr-o altă galaxie   De bună seamă ne vor fi iluzii, şi pete ne vor fi… Citește tot

Poeme

Orfani de Dumnezeu

Doamne sfinte, cît de mult Îţi semăn! Tot aşa cum seamănă la chip Liga Hanseatică din Bremen Cu un banc de peşti şi de nisip.   Doamne sfinte, sînt la fel ca Tine Pe o cruce-n flăcări răstignit Nişte farisei fără ruşine N-au găsit un miel mai potrivit.   O oglindă-i fiece icoană Tu eşti… Citește tot

Du-te Sus