Numarul curent editia digitalaAbonament editia tiparita (livrare in Romania)

• Fondată în 1990 de Corneliu Vadim Tudor și Eugen Barbu •

Category archive

Polemici, controverse - page 19

La Mulţi Ani, Petruţa Smaranda Costache!

in Polemici, controverse

„Regele Mihai l-a trimis pe Mareşalul Antonescu la moarte!”

 

În prima noapte a Sfintelor Sărbători ale Paştelui, „tînăra“ doamnă din fotografie a împlinit venerabila vîrstă de 92 de ani. Cu sufletul răvăşit de pierderea, în urmă cu un an, a unuia dintre cei 5 fii (Ioan), le-a oferit celorlalţi, respectiv ginerelui, nurorilor, nepoţilor şi strănepoţilor săi, lacrima amară a unui pahar plin cu regrete. De ce? La vîrsta de 17 ani, pe cînd lucra la „Pirotehnica” Armatei, fabrica a fost vizitată de cel ce avea să devină Rege al României, Mihai I. Din neatenţie, acesta a atins cu mîna banda rulantă pe care gloanţele erau retezate la lungimea necesară, exact în apropierea cuţitelor. Petruţa Smaranda Costache i-a tras mîna la timp, altfel degetele i-ar fi fost retezate. „Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am putut face un astfel de gest, însă voi lua cu mine, în mormînt, o întrebare: «De ce, cu aceeaşi mînă, nu a semnat Decretul de Graţiere a Mareşalului Antonescu şi a celorlalţi, trimiţîndu-i la moarte?»”.

Băbăiţă, noi îţi spunem că Regele n-a făcut nimic pentru Ţara pe care a vîndut-o ruşilor, dar, în acest moment, un singur lucru este important: să fii dumneata sănătoasă şi să ai cît mai multe zile de la Cel de Sus! Şi nu uita, ascultă sfaturile domnişoarei doctor Mara (4 ani şi 3 luni), ale cărei consultaţii nu te costă nici un ban. Ba dimpotrivă! La Mulţi Ani!

Ilie Costache

Spiritul baladelor haiduceşti, oglindit în muzica lui Paul Constantinescu

in Polemici, controverse

Unul dintre cei mai expresivi compozitori din generaţia post-enesciană a fost, incontestabil, Paul Constantinescu. Elev al maeştrilor Mihail Jora, Alfonso Castaldi, Dimitrie Cuclin, precum şi al unor vestiţi muzicieni vienezi, Paul Constantinescu a fost un compozitor foarte personal, ce nu poate fi conceput decît ca un autor care a cunoscut, foarte bine, folclorul românesc, prelucrîndu-l, cu măiestrie, în opusurile sale. S-a afirmat în toate genurile muzicale, cu precădere în piese corale, camerale, simfonice, vocal-simfonice, oratorii, balade şi opere. Meritul său constă în faptul că a valorificat citatul folcloric, preluat din toate regiunile ţării, unificîndu-l armonios, generînd un melos modal, cu trepte cromatice mobile, care, uneori, ne duce cu gîndul la cele la care a apelat şi Olivier Messiaen – ne referim la creaţiile ,,Concertul pentru orchestră de coarde” şi ,,Concert pentru pian şi orchestră”. Paul Constantinescu nu a fost un polifonist, în schimb, întotdeauna a atras atenţia prin bogata lui fantezie armonică şi orchestrală. Ritmica, de obicei, în lucrările sale, este tradiţională; instrumentaţia, însă, reliefează asimilarea creatoare a primei perioade a lui Igor Stravinsky – „perioada rusă” – deci, în acest climat sonor, se poate vorbi de inovaţie!

Lupta haiducilor români împotriva nedreptăţilor sociale şi naţionale l-a preocupat în mod deosebit. În legătură cu acest gen al folclorului s-au menţionat următoarele: „Baladele haiduceşti – accentua Paul Constantinescu – rămîn o mărturie a contradicţiei dintre civilizaţie şi cultură în Istoria Neamului Românesc. În timp ce, în domeniul culturii, poporul nostru a dat omenirii genii precum Eminescu, Brâncuşi sau Enescu, în cel al civilizaţiei se poate vorbi despre aspecte negative, aspecte dureroase şi, în acest context sumbru, despre mizeria în care trăia o mare parte a ţărănimii noastre, ceea ce semnifică o pagină ce condamnă oficialităţile timpului”. Tot Paul Constantinescu a recitat o poezie populară, care l-a impresionat foarte mult şi pe Gheorghe Cucu. În acest sens, am menţionat, în cartea mea, cîteva aspecte despre „Muzica corală românească”: „Profund impresionat de suferinţele din trecut ale ţăranilor, Gheorghe Cucu a compus unele lucrări cu un pronunţat caracter social. Astfel, corul bărbătesc «Ursitoarea» – textul era vechi, întîlnit şi în «Spitalul Amorului», de Anton Pann – reliefează nemulţumirile şi durerile celor asupriţi de veacuri, redînd, cu plasticitate, elegiacele versuri: «Drum la deal şi drum la vale,/ Îmi fac veacul tot pe cale;/ N-am în lume sărbătoare,/ Bat-o crucea ursitoare/ Care m-a ursit pe mine,/ Să n-am nici un ceas cu bine/ Ci să mă trudesc pe lume,/ Năcazul să mă sugrume»”.

Acest cîntec trist a dobîndit o semnificaţie aparte în perioada tulbure a frămîntatului an 1907, cînd artişti, intelectuali de frunte, precum Ion Luca Caragiale, Liviu Rebreanu şi mulţi alţii, au avut o atitudine fermă împotriva nemiloasei exploatări a Poporului Român.

„Baladă haiducească pentru violoncel şi pian“, de Paul Constantinescu, a fost scrisă în anul 1950 şi prezentată, la 22 decembrie 1951, de Filarmonica bucureşteană, sub bagheta maestrului George Georgescu. Stilul componistic al lui Paul Constantinescu, pe care tocmai l-am amintit, este prezent, iar temele haiduceşti au fost preluate din culegeri de folclor. O altă creaţie inspirată de baladele haiduceşti este şi opera ,,Pană Lesnea Rusalim”, dramă în 3 acte, 5 tablouri, pe un libret de Victor Eftimiu. În acest caz, stilul reliefează o simplificare a discursului muzical al lucrării, în care întîlnim, foarte des, pagini mai puţin semnificative. Cu toate acestea, corul de femei reprezintă o pagină foarte inspirată, asemenea „Monologului lui Rusalim“, de un accentuat dramatism. În concluzie, ,,Baladă haiducească pentru violoncel şi pian” este reprezentativă pentru opera artistului, îndemnîndu-ne să afirmăm, asemenea unui istoric celebru: „Sub biciul foamei lucrează robii vieţii, iar cei liberi cu ochii la steaua călăuză”.

Doru Popovici

Du-te Sus