• Fondată în 1991 de Corneliu Vadim Tudor și Eugen Barbu •

Category archive

Restituiri

Placeholder
Restituiri

Un nou poet ardelean

(Octavian Goga şi botezul criticii) La poalele Carpaţilor, dinspre Sibiu, se întinde un şir de sate româneşti. Locuitorii îşi zic mărgineni, fiindcă ocupă părţile mărginaşe între România şi Ardeal. Ei se consideră a fi cea mai nobilă ramură a Poporului Român, şi cine-i cunoaşte le dă dreptate, căci nicăieri nu găseşti oameni cu mai bună… Citește tot

Placeholder
Restituiri

Archibald, un mare ziarist român, pe nedrept uitat

Sub pseudonimul Archibald, gazetarul de mare talent Ghiţă Rădulescu s-a făcut cunoscut în presa românească. Născut în 1854, el a fost coleg de redacţie la ziarul „Timpul” cu Mihai Eminescu, Ioan Slavici, I.L. Caragiale. În 1890 a fost redactor la „Epoca”, împreună cu Barbu Delavrancea, I.L. Caragiale, Al. Antemireanu. În lungul carierei lui de gazetar,… Citește tot

Placeholder
Restituiri

Despre spiritul lui Nichita

Puţină lume ştie că, în ultimii aproximativ 15 ani, poetul Nichita Stănescu nu îşi mai scria decît rareori poeziile, ci le dicta prietenilor-,,secretari”, aflaţi mereu în preajma sa. Această simplă informaţie dezvăluie mai multe lucruri. În primul rînd, că poetul avea o mare spaimă de singurătate, pe care şi-o vindeca trăind perpetuu în mijlocul acestei… Citește tot

Placeholder
Restituiri

Manuscrise

Cu toate protestările formulate în tot felul de răspunsuri faţă de cei ce-mi trimit manuscrise, a căror lectură cere timp şi, de cele mai multe ori, nerecompensat de mulţumirea că ţi l-ai pierdut cu un lucru izbutit, manuscrisele nu încetează să sosească. Sînt stingherit ca în cîntecul la modă acum vreo 50 de ani: ,,S-o… Citește tot

Placeholder
Restituiri

Lucian Blaga şi Marea Unire

Izbucnirea primului război mondial a trezit în tînărul Lucian Blaga instinctul de conservare, care pînă atunci – declară el – nu-şi ridicase niciodată capul în zona sa vegetativă. La 3/16 octombrie 1918, împăratul Carol I de Habsburg lansase un manifest (,,Către popoarele mele credincioase”), privind reorganizarea Austro-Ungariei într-o federaţie de 6 state, ,,independente” (austriac, unguresc,… Citește tot

Restituiri

Oţet de furnici

În copilărie, demult, ne înturnam din cînd în cînd, ca într-o obsesie, la un joc ciudat, după ce ne plictiseam de celelalte jocuri. Făceam oţet de furnici, că aşa îi ziceam noi jocului acestuia, ciudat şi cam crud, ce-i drept. Luam o bîtă, pe care o introduceam într-un furnicar, nu în orice furnicar însă, alegeam… Citește tot

Restituiri

Dimitrie Stelaru, un profet în deznădejdea secolului douăzeci

L-am cunoscut în cîrciumi defăimate doar de cei cărora gerul din uliţele lumii nu le-a supt niciodată măduva, şi ne-am legat fraţi de cruce cu sîngele pe care îl ridică viscolul în cărările străbătute de Prinţul Nenoroc. Secărică uleioasă şi izmă desfrînată scăpărau în geamuri. El tocmai se întorcea din eternitatea astrului căzînd mereu, din… Citește tot

Placeholder
Restituiri

Românii, ţinînd drumul lui Napoleon cel Mare

Din istoria campaniei lui Napoleon în Italia (1796-1797) e cunoscut faptul că războinicul împărat – pe atunci numai general, tînăr de 27 de ani – trei zile s-a zvîrcolit degeaba să respingă un batalion de austrieci, pe care, dacă l-ar fi putut birui, ar fi nimicit întreaga armată austriacă. În raportul pe care-l face însuşi… Citește tot

Placeholder
Restituiri

Gerontocraţia literară

Montherlant are o nuvelă sau un roman, cu un titlu nefericit: ,,Pitié pour les femmes”, milă pentru femei… Asta pentru că nu le-a cunoscut, a fost un celibatar. Femeile n-au nevoie de milă, se descurcă singure. Într-o zi mi-a venit şi mie în minte un titlu: Milă pentru bătrîni. „Credeţi că ne pasă că sîntem… Citește tot

Placeholder
Restituiri

Noi şi Biserica

Încă de mult, lumea noastră românească nu mai merge la biserică. Oamenii de sus, de mijloc şi de jos au uitat de mult cărarea ce duce la lăcaşul icoanelor. Boieri, ostaşi, negustori, meseriaşi, dascăli, slujbaşi, mari şi mici, s-au lepădat de datoriile către legea lor creştinească – toţi sînt astăzi liber-cugetători. Şi, fireşte, dacă dumnealor… Citește tot

Placeholder
Restituiri

Restituiri: Idealul Naţional

Cînd s-a mai vorbit de ideal la noi ca astăzi, cînd? Niciodată, ni se pare. Şi este firesc să se vorbească astăzi, şi să se simtă, mai ales. Pentru că sîngele curge, pentru că munţii şi şesurile îl izvorăsc fierbinte, pentru că nimeni nu l-a putut opri, fie ca din dezastrul Europei să se ridice… Citește tot

Placeholder
Restituiri

Restituiri: Baronul Banffy

Pe baronul Banffy, cel mai energic dintre toţi miniştrii unguri (asta nu e puţin lucru), nu l-am văzut decît o singură dată. Ne găseam în cele dintîi zile din ianuarie 1896. Banffy era un vlăjgan cu mustăţile în furculiţă, care-ţi făcea impresia unui prefect de pe timpul celui de-al doilea imperiu, maghiarizat, adică pornit pînă… Citește tot

Restituiri

Vieţi paralele

Cine vrea să se convingă de insuficienţa teoriei mediului în viaţa artiştilor n-are decît să examineze în paralel vieţile a doi importanţi scriitori: Mihail Sadoveanu şi Eugen Lovinescu. Născuţi la diferenţă de un an, ei şi-au trăit copilăria într-un mediu natural şi social identic. Copii din mica burghezie orăşenească a Moldovei de Nord, atît Mihail… Citește tot

Restituiri

Femeia în faţa oglinzii (fragment)

Cu privire la muzică, ştii ce-mi vine în minte? Fiecare din noi e un instrument, fiecare suflet are sunetul lui. Aşa, de pildă, unii au o vioară… alţii un pian discordat… alţii o mandolină… unii castaniete… celălalt un cimpoi, un trombon, o chitară… Alţii, gramofoane, adică sînt veseli, trişti sau sensibili, numai pe plăcile altora;… Citește tot

Placeholder
Restituiri

Naţionalism şi cosmopolitism

Domnilor, mi-aţi oferit preşedinţia acestei societăţi. O consider mai mult decît o onoare, mai mult decît o plăcere, mai mult decît o manifestare: m-aţi pus, domnilor, în stare de a lucra cu vigoare în înţelesul convingerilor mele. Am crezut totdeauna că mîntuirea neamului nostru consistă nu în neguroasele sfere ale abstractului, ci numai în stindardul… Citește tot

Restituiri

Amintiri despre Gib I. Mihăescu

În ultimul an al vieţii (1976), avocatul Marin Fudulu, fost ziarist şi publicist, autorul unui roman în stil arhaic – „Din vremea veche”, rămas în manuscris, deşi contractat la „Cartea Românească”, mi-a relatat, cu o rară luciditate la cei 80 de ani trăiţi, aceste însemnări despre Gib Mihăescu, fostul său coleg de liceu la Colegiul… Citește tot

Placeholder
Restituiri

Povestea copilăriei mele

Bunica mea a fost şi mama mea, pentru că eu mi-am petrecut copilăria fără mamă. Tata s-a însurat a doua oară cu o femeie serioasă şi bună, din Măceşu de Sus, o comună aflată la 7-8 km de Bîrca, peste dealuri. Se numea Constantina, i se zicea Margareta şi avea o demnitate excepţională în confruntarea… Citește tot

Placeholder
Restituiri

Carte poştală

Carte poştală I Sus, lîngă Turnul Alb, e gri, E rece, vînt şi ud. Jos, cerul Tâmpei se-nnegri Şi nu există Sud. Braşovul fără tine-i mort, E sumbru, rău, urît. Biserici negre-n suflet port Şi orgi dogite-n gît. Contemplu-n cimitirul grec Un nume brâncovan. Şi-aş vrea să plec, nu pot să trec, Şi te aştept… Citește tot

Restituiri

Restituiri

Fără titlu Şi dacă şampania nopţii Mă va face să cred că toate statuile din grădina Borghese Vor fugi peste acoperişurile incendiate, Papi, Împăraţi, atleţi şi concubine regale Conduse de Paoline, acea fragedă invenţie a materiei, Curva de rang înviată de marmură sub palmieri… Dar, în noaptea asta, nu prizonieră, Ci Eliberare a Timpului plin… Citește tot

Restituiri

Pe decindea Dunării

Pe decindea Dunării, la vale, Printre triste mirişti cu ciulini, Trece-n baltă, legănat agale, Un chervan cu covilitir de rogojini. În tot cîmpul nici un fir nu-i vede, Mişcă vîntul albe colilii Drumul larg în zări pustii se pierde Sub un cer de mari melancolii. Boii mei se lasă pe tînjeală Grebenele roase-i dor, Osiile… Citește tot

Restituiri

Cum a dispărut un roman

Sincer vorbind, aş fi vrut ca această poveste să nu aibă sfîrşit, în orice caz nu acesta spre care mă împinge, atît de imperativ, condeiul. Întrucît ceea ce ştiam despre cei doi era atît de pur, atît de firesc armonios, încît cu toată reticenţa – dacă nu rezistenţa mea – faţă de calvarul prozei lungi,… Citește tot

Placeholder
Restituiri

În capul trebii

I Nae Banţa trecea cu garniţa cu apă. Şi-n dreptul ulucii lui Moş Gheorghe punea jos, să mai odihnească. Bătea cu bastonul în poartă, Avea un baston lung, noduros, de corn. Şi venea Moşul, ţeapăn, nu atît din cauza oaselor bătrîne Cît a pantalonilor groşi, de dimie, Şi-a minteanului, care-l ţineau drept, ca-ntr-o armură. Aşa… Citește tot

Restituiri

INIMA ROMÂNIEI

Iubiţi cetăţeni, se apropie anul de cînd, brusc, fără pregătire, tragic, România a fost pusă în faţa clipei care trebuia să decidă de toate străduinţele trecutului ei întunecat şi vitreg şi de toate făgăduielile viitorului ei luminos şi falnic: clipă supremă, pe care am întrezărit-o cu toţii în visurile noastre de mărire, clipă pe care… Citește tot

Restituiri

Enescu îi cînta lui Luchian

Intrase doar amurgul în atelier, doar amurgul, Pictînd cu pasta lui imaterială, Peste prezenţe, peste forme, cu incertitudini De nuanţe, suprapuse, adîncite Spre negru, după violet, în griuri Amestecate pe paleta orei. ………………………….. Pe şevalet, pe pînză, încă, forma şi culoarea Nedesluşitului motiv duceau o luptă Să mai imprime pe retină sensul – sau retina… Citește tot

Restituiri

Cuvintele şi Brâncuşi

– fragmente – Brâncuşi începe să fie el însuşi de la „Cuminţenia pămîntului” şi „Rugăciunea”, s-a spus. Poate că el singur va fi stat în cumpănă asupră-şi, în acel ceas cînd se desprindea de pămîntul sigur al artei altora, cînd făcea actul nebunesc de a se despărţi de Rodin şi cînd îşi declanşa „nebunia” sculptînd… Citește tot

Restituiri

Popas la Viena

După treizeci şi cinci de ani de cînd am părăsit-o, m-am găsit acum cîteva săptămîni, din nou, în capitala Austriei. Şi mai înainte de a cerceta centrul atît de însufleţit al oraşului, înainte de a-i revedea muzeele, de a-i răscoli librăriile, de-a mă aşeza în preajma caselor de bilete pentru a obţine un loc la… Citește tot

Placeholder
Restituiri

Sfînta şi neruşinata mediocritate

…Mediocritatea nu e o însuşire a unor oameni, o scădere rea şi de nedepăşit, e o stare năclăibilă, ca şi îmburghezirea, ca şi umflarea aluatului propriu în cel ce începe să se creadă buricul pămîntului, numai şi numai pentru că ocupă un anumit loc în societate, are o anumită funcţie şi primeşte o anumită lefşoaie,… Citește tot

Restituiri

Eugen Barbu: „Merg şi acuma la mare, dar primăvara, prin mai…“

– Mi-aţi spus, mult-stimate Eugen Barbu, că evitaţi un ton de ,,literatură” în interviurile pe care le acordaţi diverselor reviste, la radio şi televiziune. Conştiincioasă, îmi notasem, pentru marea lor frumuseţe, cîteva citate din cărţile dvs. de călătorie şi mărturisesc că renunţ cu regret să fac apel la ele. Remarc însă, răsfoind bloc-notesul meu, că… Citește tot

Restituiri

Gelozie şi orgoliu

Anais Nin, marea prietenă a lui Henry Miller, constată cu umor în Jurnalul prin care şi-a cucerit celebritatea: „O femeie spune: sînt geloasă; un bărbat are nevoie de un sistem filozofic, de un volum de critică literară, de un roman, pentru ca să spună acelaşi lucru”. Sînt, aproape textual, cuvintele pe care i le-am spus… Citește tot

Restituiri

Cred

M-am sfiit totdeauna să scriu pentru tipar la persoana întîi. Hiperbolizarea aceasta a eului, rămăşiţă anacronică de la romanticii care, ei şi atunci, puteau să se creadă aievea buricul pămîntului, mi se pare puţin ridicolă. Scriitorul de azi, afară de poetul liric, trăieşte într-o lume atît de relativă din toate punctele de vedere, că numai… Citește tot

Restituiri

O, Doamne, toate sînt perene…

Cunoşteam pe Strada Primăverii, colţ cu Strada Toamnei, o doamnă care, în afară de o frumoasă salbă de pensii alimentare, avea o la fel de frumoasă înclinare spre autoanaliză. Tare mult îi plăcea ei să se autoanalizeze. Anul trecut, într-o minunată zi de septembrie, s-a întîmplat ceva foarte ciudat. Amfitrioana era la fel de elegantă,… Citește tot

Restituiri

Revelaţiile durerii

Există o categorie de oameni care n-au curajul de a trăi, care nu îndrăznesc să-şi mărturisească durerile sau să lupte cu insuficienţele lor proprii într-o dramatică adversitate şi care, dintr-o pudoare metafizică, evită marile probleme şi fug de ultimele consecinţe. Împotriva acestei pudori metafizice, care-şi oferă rădăcinile într-o obscură deficienţă vitală şi într-un nemărturisit sentiment… Citește tot

Du-te Sus